Home Bihoreni cu care ne mândrim A.G. WEINBERGER

Muzician/producător/compozitor/educator
Născut la data de 30 august 1965
Studii: Liceul ADY ENDRE
Facultatea UNMB

Cine este omul A.G. Weinberger?
Doar o existenţă în trecere … .
Ce vă amintiţi de originile dvs. bihorene?
Cu mândrie şi cu dor … .
Cum s-a născut pasiunea dvs. pentru muzică?
După o comă de 4 zile generată de o meningită, aveam 10 ani, de atunci ştiu exact ce vreau să devin, chitarist rock’n roll, sper ca într-o bună zi să ajung la destinaţie … .
În ce a constat pregătirea dvs. muzicală?
Senzaţionalul om de muzică, Bokor Barna m-a iniţiat în tainele limbajului muzical, apoi au venit foarte curând influenţele spirituale, literare, artistice, pe urmă – foarte devreme – mi-am început cariera de muzician profesionist, am avut ocazia să învăţ regulile acestui business de la cei mai buni din acea vreme, anume formaţia Metropol, muzical nu m-am regăsit niciodată acolo, dar ca şi conduită, ca şi organizare, ca şi disciplină şi reverenţă visa-vis de profesie nu puteam avea pe nimeni mai bun în acele timpuri.
Care au fost momentul debutului dvs. muzical?
În 1981, luna august – în Grădina de Vară de lângă Teatru, acolo există azi o parcare. Am debutat cu o chitară rece în deschiderea concertului formaţiei Magneton, am fost huiduit, fluierat şi umilit, aveam doar 17 ani. Aşa era pe atunci, publicul aştepta muzica rock. Nimeni nu era curios de un puşti cu chitara lui prost sonorizată care cânta propriile ”compoziţii” pe versurile lui József Attila. Eram naiv, umilit, rănit, dar am ieşit întărit şi furios de acolo. De atunci nu s-a mai întâmplat aşa ceva.
De ce aţi optat pentru blues?
Eu nu sunt Blues … nu pot fi Blues … în cel mai bun caz sunt înrudit cu Blues-ul… europenii nu au cum să cânte Blues autentic … aceste etichete au fost puse pe mine de presa docilă şi incultă. Ce să fac?
Cum aţi reuşit să vă impuneţi în anii comunismului?
Cu tact şi cu o oarecare naivitate. Eu trăiam după o iluzie care îmi părea foarte posibilă. Datorită proximităţii de graniţă îmi oferea şansa să mă dezvolt relativ sănătos, din toate punctele de vedere. Aşa că nu am avut frici, complexe sau frustrări spirituale, artistice sau muzicale.  De aici vine relaxarea mea nonşalantă, care – culmea – deranjează şi astăzi pe unii.
Ce a adus Revoluţia din 89 în viaţa dvs.?
Confuzie şi oportunităţi.
De ce aţi luat calea Americii?
Să mă măsor pe cea mai dură şi cea mai corectă piaţă muzicală din lume. Să văd dacă tot ceea ce credeam despre mine este valabil şi dacă sunt sau nu competitiv.
Ce lecţii de viaţă v-a oferit această experienţă?
Să-mi asum exact ceea ce sunt. Am primit răspuns la toate întrebările mele existenţiale. Am fost iniţiat în propria mea viaţă. S-au confirmat toate principiile şi teoriile mele despre ceea ce mă preocupă.
Cât de greu te poţi impune în viaţa muzicălă românească ca şi cântăreţ de blues?
Am şi uitat.  Sunt în prima ligă de 30 de ani, dar nu este cu nimic mai greu ca în altă parte.
Ce se ascunde în spatele succesului?
Convingere, tenacitate, încredere de sine, respect, caracter, onoare, tupeu şi mult noroc.
Care a fost cel mai greu moment din viaţa dvs.?
Când am fost trădat de cei de la care nu mă aşteptam.
Care a fost momentul acela, în viaţa dvs., care a contat cel mai mult?
Când m-am născut … probabil.
Când ne ratăm?
Când trăieşti fără vreo ideologie au convingere şi vrei să fii altceva decât îţi permiţi să fii.
Ce e defect în societatea românească?
Ea însăşi, în totalitatea ei.
Ce lipseşte vieţii culturale orădene?
Anvergura susţinută şi respectul pentru talentele locale, care s-au format la Oradea.
Ce proiecte aveţi pentru viitor?
GringoTronic.
Care sunt cele trei valori în viaţa unui om?
Integritatea, convingerile şi determinarea.
Ce vă face fericit?
Nefacerea.

CRISTINA LIANA PUŞCAŞ

Articole Similare
1 raspuns pentru acest articol

Lasa un mesaj

Facebook