Home Bihoreni cu care ne mândrim ADRIAN HATOS

Sociolog
Născut în data de 29 februarie 1972
Studii: Colegiul „Mihai Viteazul”, Sfântu-Gheorghe, Covasna  
Facultatea de Filosofie-Istorie, Cluj-Napoca
Prof. univ. dr. la Universitatea din Oradea

Cum s-a născut această pasiune pentru sociologie?
A pornit de la istorie şi a trecut la ştiinţe sociale prin Şcoala Analelor. Au contat şi lecturile din Toffler, Naisbitt plus preferinţa pentru ştiinţa pozitivă (adică spiritul scientist). Şi a fost şi noroc, sper: dacă nu venea Revoluţia eram, probabil, în altă parte inginer de industrie alimentară.
Dacă nu aţi fi ales această profesie, ce altă meserie aţi practicat?
O, aveam o listă destul de lungă de variante: inginer de industrie alimentară (profilul liceului), profesor de istorie (dar mi se părea o meserie prăfuită) sau pictor. Vis-a-vis de artă fusesem avertizat – era 1990 – că e concurenţă foarte mare, se intră doar cu pile, aşa că am renunţat. Înainte, în primii ani de liceu, visasem să mă fac medic sau biochimist, dar fusesem tot aşa descurajat de concurenţa imensă din perioadă. Se zvonea că fără meditaţii la profesorii universitari şansele la admitere erau infime. Cam aşa funcţionau inegalităţile de acces în învăţământul superior pe vremea aia.
Care este farmecul sociologiei? Ce le spuneţi liceenilor pentru a-i convinge să urmeze această specializare?
Sociologia e pentru oamenii curioşi şi deştepţi. Dezvoltă gândirea critică şi ridică de pe conştiinţe vălul de certitudini mitice sub care trăieşte majoritatea oamenilor. Ăsta e unul dintre motivele pentru care cei care profită de ignoranţa oamenilor – tot felul de teologi, ideologi, profeţi etc. – nu simt cine ştie ce prietenie faţă de sociologie.
Când rezultatul sondajului de opinie nu e pe placul comanditarului, cum reacţionează acesta?
Un beneficiar corect dacă are încredere în autorul sondajului va găsi folositoare rezultatele, chiar dacă nu îi sunt pe plac. Va şti ce să facă sau, uneori mai bine, ce să nu facă. Încrederea în autorul sondajului e în funcţie de reputaţie şi de transparenţă în prezentarea procedurilor utilizate, inclusiv a limitelor acestora. Dacă beneficiarul arată că nu are încredere e un semnal de alarmă din care expertul trebuie să tragă şi el concluziile utile.
Aţi anticipat eşecul referendumului de unire a Oradiei cu Sânmartinul. Unde credeţi că s-a greşit?
Ca să fiu corect, am anticipat eşecul, dar pe o combinaţie inversă de rezultate: respingere în Sînmartin şi aprobare la Oradea. Toată lumea consimte că orădenii au fost de acord cu fuziunea, dar au sancţionat prin absenţă de la vot politicile publice locale şi mai ales modul de elaborare şi de comunicare a politicilor în general. Pe scurt: Primăria Oradea a fost foarte fermă în transformarea oraşului într-un motor de creştere industrial-turistică, dar demersurile în acest sens au dus la creşterea costului vieţii în oraş fără o sporire corespunzătoare a veniturilor pentru cetăţeni, totul în condiţii de democraţie locală anemică. Oraşul e interesant pentru investitori şi pentru cei din clasa mijlocie, dar majoritatea locuitorilor fac parte din alte categorii.
Care au fost cele mai interesante proiecte la care aţi luat parte?
Am participat în multe proiecte şi din fiecare am învăţat câte ceva, aşa că mi-e greu să fac o ierarhie. Ca sociolog am dobândit un plus important de înţelegere a dinamicii socialului în proiectele în care m-am cufundat puternic în vieţile celor pe care i-am studiat: ţărani care încercau să facă faţă turbulenţelor economiei post-socialiste (teza mea de doctorat), femei din comunităţile rrome cele mai sărace, artişti care luptă pentru recunoaştere, public şi bani de la stat sau munteni care  reacţionează la un proiect de parc eolian care pare a le schimba toată viaţa.
Rezultatele unui sondaj vă mai pot surprinde sau deja, ca şi bun observator al societăţii, anticipaţi răspunsurile?
Poziţiile de clasă, statusurile, atitudinile şi comportamentele sunt toate legate, arareori se întâmplă ceva cu adevărat aleatoriu în societate. Odată ce cunoşti acest lucru şi mai ales corelaţiile dintre diversele variabile (ceea ce e substanţa sociologiei) e greu să te surprindă ceva prea tare. De cele mai multe ori când un rezultat e surprinzător cu adevărat ascunde nu o mare descoperire sau o Lebădă Neagră ci, din păcate, o eroare de măsurare.
Care sunt marile carenţe ale învăţământului universitar orădean?
Uff, sunt multe de vorbit! Dar cred că principala problemă este că nu e recompensată cum se cuvine excelenţa academică. Pentru că lipsesc resursele,  materiale, umane şi relaţionale, – problemă cronică a învăţământului nostru – excelenţa presupune sacrificii care nu sunt recunoscute şi recompensate satisfăcător. În plus, tot un viciu cultural/instituţional naţional face ca premiile accesibile şi cu miză să fie diverse poziţii de administrare, astfel că oamenii cei mai buni sunt de cele mai multe ori deturnaţi către funcţii manageriale. În cele din urmă se face prea multă administraţie şi prea puţină predare, cercetare sau serviciu comunitar de calitate. M-am referit la Universitatea din Oradea, nu îmi dau cu părerea despre celelalte universităţi din oraş.
În ce priveşte orientarea profesională, de ce trebuie să ţinem cont când îi sfătuim pe adolescenţi în alegerea unor specializări din învăţământul superior?
Trebuie să ştie că posturile la stat vor fi din ce în ce mai puţine, că trebuie să îşi vizualizeze viitorul într-un orizont mai larg decât cel orădean, că trebuie să se gândească la un mediu industrial şi de servicii cu destul de sofisticat în care angajatorii vor fi din ce în ce mai pretenţioşi faţă de atitudinile, competenţele şi abilităţile lor. Să fie nişte visători lucizi: să aibă aspiraţii mari bazate pe o bună autocunoaştere, dar mai ales pe o bună apreciere a perspectivelor.
Care sunt principiile pe care trebuie să le imprimăm cu prioritate copiilor?
Toleranţă, curaj, justiţie, autonomie.
Ce ar trebui să schimbăm în societatea românească?
Societatea nu se schimbă cum vrem oricare dintre noi. Dar mi-ar plăcea dacă educaţia ar fi mai bună şi pentru mai mulţi oameni. Probabil că aşa oamenii ar aprecia mai mult efortul onest şi nu ar mai accepta în dregătorii tot felul de bandiţi.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Să călătoresc, să citesc, să mă uit la filme. Făceam şi sport până recent când am avut un accident la genunchi.
Ce vă face fericit?
Să mă autodepăşesc şi să îi văd pe cei din jur fericiţi.

Cristina Puşcaş

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook