Home Bihoreni cu care ne mândrim CRISTINA SILAGHI

Artist plastic
Născută la data de 12 aprilie 1997
Studii: Colegiul Naţional  „Emanuil Gojdu” Oradea
Facultatea HOWEST – Digital Arts and Entertainment

E o moştenire sau un har personal talentul pentru desen?
Primesc des această întrebare şi pe parcursul anilor am găsit răspunsul potrivit. Talentul la desen este moştenit de la ambii părinţi, dar asta nu ajunge pentru a deveni cu adevărat bună.  Desenul cere mult timp şi exerciţiu, iar decizia de a depune efortul pentru a deveni cu adevărat bună în acest domeniu îmi aparţine mie. Astăzi consider că nivelul la care am ajuns îmi aparţine şi mie şi părinţilor mei.
Cum ai cultivat acest dar?
Am investit foarte mult timp în desen, în timpul liber. Am participat la câteva cursuri în particular care m-au ajutat să îmi perfecţionez tehnica, dar consider că am fost autodidactă. Am învăţat cel mai mult prin exerciţiu pe cont propriu sau din tot felul de tutoriale de pe internet. Am fost încăpăţânată multă vreme, încercând să dovedesc că pot să îmi perfecţionez tehnica singură, dar astăzi aş sfătui pe oricine să accepte ajutor sau sfaturi de la cei ce au încercat deja să exceleze în acest domeniu.
Care a fost evoluţia ta artistică?
Am început de mică să aşez pe hârtie orice mică scenă sau peisaj pe care mi le-am imaginat. Mereu mi-a plăcut să aşez fragmente de imaginaţie pe hârtie. Pe măsură ce am crescut am încercat să îmi apropiu stilul de cel de desen animat. Lucrările mele au trecut de la pete de culoare încadrate între linii de creion grafic la scene 2D. Am încercat să învăţ să aplic lumini şi umbre, dar încă nu ştiam să mă joc cu nuanţele şi am ales, în schimb, să folosesc alte pete de culoare mai închise sau mai deschise pentru a da efectul de lumină sau umbră. Pe parcurs am învăţat să amestec culori şi să dau mai mult volum formelor. M-am apropiat încet de a reda realitatea şi de a oferi mai multă viaţă desenelor mele.
Ce gen de desen/grafică abordezi?
Nu am neapărat o preferinţă. Îmi place desenul tradiţional pe hârtie doar cu creioane şi tuş, dar îndrăgesc la fel de tare pictura digitala. Fiecare vine cu propriile avantaje şi dezavantaje. Pe hârtie sunt mai uşor de definit linii exacte, dar digital sunt mai uşor de aplicat culorile. Uneori încerc şi să le combin. Realizez schiţe pe hârtie pe care ulterior le colorez digital.
În ce constă originalitatea lucrărilor tale?
Există o diferenţă între a copia şi a te inspira. Eu ţin foarte tare la a realiza o lucrare care să fie rodul propriei imaginaţii. În spatele fiecărui desen există o mică poveste care îi aparţine doar acelei lucrări sau mici colecţii. Fiecare personaj pe care l-am creat a trecut printr-o serie de aventuri şi peripeţii înainte să fie aşezat pe hârtie. Fiecare detaliu îşi are propriul rol în poveste sau are a face cu personalitatea personajului. Unele îşi au chiar şi povestea scrisă şi nepublicată, gata să inspire şi alte personaje sau poveşti.
Ce anume te inspiră în creaţia ta?
Inspiraţia poate proveni de oriunde: istorie, stiluri vestimentare, lumi imaginare din filme sau cărţi sau chiar de la simple culori.  M-am inspirat şi din genuri deja existente cum ar fi fantasy sau SF. M-am ataşat cel mai tare de stilul steampunk. Aş descrie acest stil ca o combinaţie între SF şi istorie.  Pentru mine este ca o lume post-apocaliptică în care domină stilul vestimentar victorian îmbinat cu tot felul de elemente tehnologice, iar tehnologia propriu-zisă este bazată pe maşinării care funcţionează cu abur, precum erau şi locomotivele cu abur.  Înainte de acesta, sursa primordială de inspiraţie a fost istoria şi cultura japoneză. Alături de acestea îmi găsesc inspiraţia în combinaţii de culoare, peisaje, alţi artişti sau chiar şi jocuri sau filme. Cel mai important este să pot să văd fantezie în orice se găseşte în jurul meu.
Ce tehnică foloseşti?
Nu am o tehnică anume pe care o folosesc. Cred că aş putea spune că am combinat diferite tehnici.
Ce colecţii ai realizat până acuma?
Pe colecţii propriu-zise nu am lucrat până acum. Am mici seturi de desene care au fost realizate în aceeaşi perioadă şi par să fie conectate prin unele detalii sau culori deoarece sunt bazate pe aceeaşi sursă de inspiraţie. Nu am dat niciodată un nume propriu acestor seturi.
Cu ce se deosebeşte sistemul românesc educativ de cel belgian?
Din câte ştiu, cele două sunt foarte asemănătoare. Însă nu pot să răspund exact la această întrebare. Singura instituţie care ştiu efectiv cum funţionează este facultatea la care sunt studentă.  Este una destul de inovativă. Cursurile sunt specializate pe a pregăti studenţii pentru a lucra în industria de entertainment.  Atmosfera generală din sala de curs este complet diferită de cum am fost obişnuită până acum la şcoală sau la liceu. Este încurajată comunicarea cu alţi studenţi sau chiar şi cu profesorii în legătura cu proiectele pe care le avem de făcut pentru a ne obişnui cu mediul în care vom lucra în viitor şi vom fi nevoiţi să putem colabora cu o echipă întreagă. Oarecum suntem deja ajutaţi să ne acomodăm viitorului spaţiu de lucru.
De ce aţi ales să studiezi în străinătate?
Visul meu este să lucrez în industria jocurilor pe calculator şi îmi doresc să ajung cât mai departe în acest domeniu. Aceasta este facultatea care am considerat că îmi va da startul pe acest drum cu şansele cele mai mari de a ajunge la succes. De asemenea, îmi sunt deschise mai multe uşi la sfârşitul facultăţii pentru a lucra în acest domeniu. Am ales să studiez în străinătate pentru că îmi garantează mai multe oportunităţi de a-mi realiza visul. De asemenea, în România nu pot să învăţ despre mersul lucrurilor în această industrie.
Care este pulsul vieţii culturale belgiene?
Aş prefera să nu răspund încă la aceasta întrebare. Nu consider ca ştiu destul încă pentru a da un răspuns destul de bun.
Cum sunt susţinuţi tinerii în Belgia?
Nu m-am interesat de acest lucru până la ora actuală.
Ce proiecte de viitor ai?
Momentan cel mai important pentru mine este să termin facultatea şi să am un portofoliu cu care să mă pot mândri la sfârşit.
Unde te vezi peste zece ani?
Cu destul efort şi puţin noroc, la o firmă de jocuri de renume.  Îmi doresc să devin o artistă adevărată, cât mai aproape de cei mai buni artişti din industrie şi voi munci cât trebuie pentru a reuşi. În zece ani sper din tot sufletul să pot să spun că am reuşit.
Ce contează în viaţă?
Cel mai important este să te bucuri de viaţă. Acesta este scopul tuturor, însă fiecare avem o altă metodă de a-l îndeplini. Eu doresc să îl îndeplinesc prin a-mi umple timpul cu cea mai mare pasiune pe care o am. Dacă voi reuşi să lucrez cu adevărat în industria jocurilor pe calculator, voi reuşi să transform o pasiune într-un mod de viaţă.
Ce te face fericită?
Sunt o mulţime de lucruri care mă fac fericită. Efectul cel mai puternic îl are totuşi mândria, dacă pot să fiu mândră de mine şi dacă reuşesc să îi fac şi pe cei care îmi sunt apropiaţi să fie mândri de mine. Pentru mine este ca şi o mică victorie pentru mine. Pot spune acelaşi lucru despre succes în ceea ce fac. Îmi doresc mereu sa reuşesc şi sunt foarte fericita dacă am succes în orice aleg să fac.

CRISTINA LIANA PUŞCAŞ

Articole Similare
1 raspuns pentru acest articol

Lasa un mesaj

Facebook