Home Bihoreni cu care ne mândrim FELICIA VIERU

Artist plastic
Născută la data de 16 februarie 1974
Studii: Liceul  Industrial ,,Solidaritatea”, Oradea
Facultatea de Arte Vizuale, Universitata Oradea

De unde aţi moştenit acest talent nativ de artist?
În copilărie, deşi vedeam că desenele mele, la şcoală, erau mai reuşite decât ale celorlaţi, nu m-am gândit o clipă că aş avea talent. Totul a început în vremea liceului când am dat peste un carneţel cu poezii şi desene, semnate de tatăl meu, Ioan Tuns, în tinereţea lui. Mi-am zis: înseamnă că ar trebui să pot şi eu, aşa că am reprodus portretul lui Tom Cruise, de pe coperta revistei Cinema. Era imediat după Revoluţie şi toate adolescentele erau înnebunite după ochii lui verzi. Mi-a reuşit; îl păstrez şi acum deorece m-a încurajat enorm reacţia tatălui şi a profesoarei mele de limba şi literatura română, la vederea lui.
Cum aţi cultivat acest talent?
Am început destul de târziu să-l exploatez serios, pe la 25 de ani, când am decis să dau la Arte unde am avut parte de profesionalismul şi răbdarea profesorilor, unii de aici, alţii navetau de la Cluj-Napoca. Pe atunci Facultatea de Arte Vizuale era în Cetatea Oradea şi studiam în condiţii nu tocmai uşoare pentru că nu era restaurată încă, dar a meritat din plin. Mi-a schimbat viata, acolo m-am născut în Artă! Apoi a urmat experienţa la catedră, ani buni, în care m-am exploatat învăţându-i pe alţii tainele frumosului.
Sunteţi un artist plastic complex. Care sunt domeniile artistice în care creaţi?
Arta vizuală este complexă. Profilul studiilor mele este arte textile cu specializarea, design vestimentar, deşi am la activ câteva colecţii de modă, totuşi, în ultimii ani am creat cel mai mult în domeniul bijuteriei de autor. S-a întâmplat să învăţ cum se realizează un vitraliu în tehnica Tiffany şi-am adaptat-o în creaţia de bijuterie. Uneori cochetez şi cu pictura; mă tentează să o experimentez pe suprafeţele parbrizelor.
Ce materiale folosiţi?
Diverse, de la cele tradiţionale, la cele atipice cum ar fi, sacii de rafie în vestimentaţie, pietricica din balast pentru bijuterie sau în pictură!
Ce vă place cel mai mult să realizaţi?
Categoric bijuterii! Îmi oferă o satisfacţie greu de descris în cuvinte. Asta nu doar pentru că ideea de a adapta tehnica mi-a venit într-un moment crucial al vieţii, ci şi datorita conexiunii ce se realizează în momentul creaţiei. Pot realiza doar irepetabile, iar finalul e influenţat inclusiv de starea mea de spirit. De exemplul, staniul, materialul principal de lucru, nu mă ascultă în modelarea lui dacă nu sunt relaxată. E ca şi atunci când înoţi: dacă te crispezi te duci în jos.
Ce genuri abordaţi?   
Experimentez, dar înclin spre reciclare, un gen la îndemână şi educativ. A crea din ,,nimic” e lait-motivul abordării mele. În bijuterie, am o linie nouă de abordare, proprie, un concept numit recycling-kitsch.
Ce vă inspiră?  
Oamenii şi locurile. Mă influenţează mult personalitatea celui pentru care creez, iar când creaţia mea nu are stăpân, îmi proiectez unul care are foarte mult din mine. Locurile văzute îşi pun amprena şi ele pentru că rămân în sertarasele memoriei şi le stimulez doar în momentul proprice creaţiei.
Ce satisfacţii v-a oferit restaurarea Sinagogii Neologe Sion, Oradea, în calitate de pictor?    
A fost un an traumatizant, dar şi edificator. A compensat faptul că am învăţat lucruri noi, am dobândit experienţă şi-am cunoscut oameni extraordinari. Vă mărturisesc o mică vanitate, m-am semnat Cia Vie, în locuri acum inaccesibile!
Se poate trăi din artă?  
Încep să cred că da. Eu încă nu am ajuns la acest nivel, dar îmi doresc. E în visul oricărui artist. Râmâne să ne mai şi căznim pentru asta ceea ce nu ne prea stă în fire.
Până unde poate merge compromisul? 
Nu cred că e compromis. Optica artistului nu prea se poate mula în pragmatism, căci e ,,pervertită” de ludic. Astfel cum ar mai crea, energia şi-o consumă acolo! Aşa că daca nu beneficiază de pârghii din exterior, rămâne cu visul sau cu buzele umflate; cum vreţi!
Ce lipseşte Oradiei din punct de vedere cultural?
Voinţa! În Oradea chiar dacă se face cultură e doar cu focalizare pe un segment de populaţie. În general, proiectele culturale nu se gândesc şi cu finalitate pentru omul simplu. Arta trebuie împrăştiată la propriu, coborâtă de pe piedestal. Şi nu trebuie văzută numai ca un instrument prin care prosperi financiar, pentru bunăstarea oraşului. Calitatea umană poate fi influenţată hotărâtor de cultură, numai să vrem; să generăm evenimente sistematic.
Ce ar trebui făcut pentru sprijinirea tinerilor talentaţi?  
Încurajaţi atât educativ, cât şi financiar. Una fără cealaltă se împiedică. Ar trebui apreciaţi oferindu-li-se o şansă; faza cu ,,se cere experienţă”, aici nu ţine pentru că talentul lor e un deja un început.
Ce proiecte de viitor aveţi?    
Sunt multe la coadă, dar cel mai arzător e colecţia de IE reinterpretată ce a trebuit să o devansez într-un viitor cât mai apropiat.
Care sunt cele cinci valori după care ar trebui să ne ghidăm în viaţă?   
Hai să fie şapte; îmi e mai la inmă acest număr: înţelepciunea, empatia, altruismul, dragostea, adevărul, echilibrul, bucuria.
Ce înseamnă să fii om?    
,,A fi Om e lucru mare”, se ştie deja, mai greu e cu percepţia, de fapte nu mai vorbesc!
Ce vă face fericită?   
Viaţa însăşi mă face fericită.

CRISTINA LIANA PUŞCAŞ

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook