Home Bihoreni cu care ne mândrim MIRCEA PRICĂJAN – ORADENI CU CARE NE MÂNDRIM

MIRCEA-PRICAJAN1_resizeMIRCEA PRICĂJAN –  ORADENI  CU CARE NE MÂNDRIM

Scriitor
Născut la data de 2 septembrie 1980
Studii: Liceul Teoretic „Aurel Lazăr”;
Facultatea de Litere Oradea
Fondatorul şi redactorul şef al „Revistei de Suspans”;
Redactor la revista de cultură „Familia”
Mircea Pricăjan este un scriitor atipic pentru societatea românească. „Domeniul” lui de activitate este literatura thriller, poliţistă şi horror, respectiv science fiction. E o pasiune născută din nevoia de aventură. „Mi-au plăcut poveştile în copilărie şi am reuşit să păstrez plăcerea vie până în ziua de azi. În genurile enumerate primează POVESTEA. Nu ocolesc însă din principiu nicio carte pe baza reclamei. Am învăţat că nu ştii niciodată de unde sare o poveste memorabilă”, ne mărturiseşte Mircea Pricăjan.
Îi este greu să răspundă la întrebarea „Cum gustă românii un astfel de gen?”. „Avem puţine caracteristici comune majorităţii, iar, din păcate, lectura nu se numără printre ele. Aşa că nu ştiu cum gustă românii genul. Ştiu doar că nu sunt chiar singur în aventura asta”, precizează scriitorul orădean.
Mircea Pricăjan crede că literatura românească de acest gen, în acest moment, nu face decât să ardă etape pentru a ajunge la nivelul literaturii străine. Scriitorii români încercă să ţină pasul. Tânărul orădean remarcă că s-a tradus mult în ultimii ani şi de curând au început să scrie şi „ai noştri”. „Suntem aproape de Occident, mai aproape decât în multe alte domenii. Ne lipsesc însă cititorii şi asta ar putea să înăbuşe avântul tinerilor noştri scriitori. Unii au început deja să se adreseze direct pieţei anglofone”, menţionează tânărul scriitor.
A crea suspansul într-o astfel de scriere nu e uşor. Mircea Pricăjan ne introduce în tainele creaţiei de scriitor. „Există reţete, sigur că da. Se ţin cursuri despre calea spre un roman trepidant. Nu cred în ele decât ca exerciţiu de deblocare a „mâinii”. Contează ca viitorul scriitor să fie înainte un cititor veteran. Meseria asta se învaţă cel mai bine empiric”, crede scriitorul orădean.
Acest job, la fel ca şi altele care presupun creativitate, este mai puţin sustenabil financiar. „Strict din scris literatură, nu se poate trăi. Din scris diverse alte texte, da. Dar, cu excepţia vârfurilor, aşa se întâmplă şi-n Occident, de când cu declinul pieţei editoriale. Autorul a cam renunţat la statutul de „full time writer”. Ca să fiu puţin ironic spun că de noi e mai bine: neavând la ce să renunţăm, nu suferim de sevraj”, mărturiseşte Mircea Pricăjan.
Este fondatorul şi redactorul şef al „Revistei de Suspans”. Aceasta îşi propune să-i sprijine pe autorii amintiţi anterior. Însă, înainte de toate, „Revista de Suspans” e o revistă de literatură. „Asta şi fiindcă încă nu avem destulă materie primă ca să fim o revistă despre literatura de suspans. Dar într-acolo ne îndreptăm, sper”, se arată optimist tânărul orădean.
Mircea Pricăjan a tradus, în 10 ani, 60 de romane! O muncă foarte solicitantă, care i-a răpit foarte mult din activitatea de scriitor. „Cele două se cam exclud reciproc. Câtă vreme am tradus cărţile altora, ale mele au rămas nescrise. De aceea, anul acesta am întors clepsidra. A venit timpul ca scriitorul să-şi reintre în drepturi”, spune hotărât Mircea Pricăjan. În aceste condiţii, acesta ne mărturiseşte că este aproape de finalizarea unui roman, un thriller a cărui acţiune porneşte în Parcul Olosig din Oradea şi se sfârşeşte în Maramureş, la lacul Firiza. Pe lângă acesta, în lucru ar mai fi o serie de nuvele şi de povestiri, recuperări din anii de „traduceală”.
În ce priveşte apetitul scăzut pentru citit al românilor, Mircea Pricăjan are o explicaţie: „Nu cred că românii, luaţi ca naţie, au citit vreodată. Nu din raţiunea pentru care un om normal citeşte o carte: pentru plăcerea poveştii. De întors, aşadar, nu poate fi vorba. Cel mult putem încerca să-i ispitim cu entuziasmul nostru şi astfel să mai câştigăm câţiva de partea noastră. Puţini, totuşi, mereu vor fi prea puţini”.
Astfel el propune orădenilor trei cărţi, care să le deschidă pofta pentru citit: “«Misery» de Stephen King: cartea asta m-a introdus definitiv în lumea lecturii; «Venea din timpul diez» de Bogdan Suceavă, pentru că ne pune în faţă oglinda realităţilor autohtone şi nu o face cu obidă; «Noapte bună, copii» de Radu Pavel Gheo, pentru că e romanul generaţiei noastre, a celor născuţi în jurul anului 1980, şi fiindcă are tot ce-mi place mie la un roman”.
Ce îl face fericit pe Mircea Pricăjan? „Normalitatea vieţii de familie, liniştea dimprejur şi cea dinăuntru care lasă loc poveştilor pe care, chiar dacă nu le pun pe hârtie, le trăiesc în mine”, încheie Mircea Pricăjan.

Cristina Puşcaş

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook