Home Bihoreni cu care ne mândrim ŞERBAN BORDA – ORĂDENI CU CARE NE MÂNDRIM

Actor
Născut la data de 16 decembrie 1976
Studii: Universitatea de Artă Teatrală Târgu-Mureş
Coordonator proiect „Teatrul de Copii”

Cum s-a născut această pasiune pentru teatru?
Păi sincer să fiu, nu prea ştiu de unde a venit. Cred că, la un moment dat, a trebuit să aleg să fac ceva şi aşa, încet-încet, prin eliminare, a rămas actoria, deşi eram într-o clasă de matematică-fizică.
Dacă nu aţi fi ales această meserie, ce altceva aţi fi făcut?
Una dintre opţiuni era să fiu medic, doar că atunci când văd sânge reacţionez ciudat, inginer nu prea puteam să fiu pentru că, de prin clasa a X-a, mi-am dat seama că nu mă mai împac cu matematica şi fizica. Dacă nu intram la actorie mă apucam probabil de … nu ştiu.
Ce presupune viaţa de actor? Ce se ascunde în spatele cortinei?
Produsul final al muncii noastre, spectacolul, e puţinul care se vede, ceea ce a rămas după multă muncă, dantela creată dintr-un munte. Dar până să cizelezi muntele şi să ramână o bijuterie, loveşti cu emoţii, disciplină, discuţii, dezbateri, nervi, supărări, frustrări, împăcări şi multe altele.
Pentru a fi un bun actor, este suficient talentul?
Conceptul de „actor bun” e destul de general, dar actorul bun există. Şi cu siguranţă e talentat. Însă nu e suficient talentul. Poţi să joci genial, dar dacă joci rar şi cu sala goală, nu faci decât să exersezi, e ca şi cum ai juca singur acasă, în faţa oglinzii. Sunt actori geniali care joacă în „spectacole de serviciu”, iar dacă îi vezi acolo, deşi ştii că sunt foarte buni, îţi poţi schimba părerea. Aşa că pentru a fi un actor bun, simplul fapt că eşti talentat nu ajunge.
Care sunt achiziţiile esenţiale pentru a păşi în această lume a actoriei?
Nu sunt posesorul unei reţete, dar pe lângă talent, disciplina e obligatorie. Poate că, din afară, nu pare, dar meseria asta e una care te disciplinează.
Care sunt avatarurile vieţii de actor?
Îmi place o reclamă cu un mare actor român care spune că a jucat sute de roluri, dar oricare ar fi fost rolul, sufletul lui a rămas acelaşi. Aşa e cu avatarurile vieţii de actor, sunt nişte haine pe care le îmbraci şi le dezbraci. Tu rămai acelaşi, doar că într-o zi poţi fi prinţ, iar altădată cerşetor.
Proiectul „Legea lui Murphy” ce urmăreşte?
„Legea lui Murphy” e doar un spectacol de 70 de minute, fără pauză. Scopul teatrului e acela de a distra şi, poate, de a pune o „oglindă în faţa publicului”, cum spunea marele Will.  Aşadar, „Legea lui Murphy” urmăreşte să provoace un zâmbet, un hohot de râs şi chiar o lacrimă. Până acum am reuşit.
Care sunt raţiunile pentru înfiinţarea Teatrului de Copii?
„Teatrul de Copii” a luat fiinţă în anul 2012, la propunerea unui om „luminat la cap”, pentru a suplini golul lăsat de „Teatrul Vienez de copii” şi pentru a continua, astfel, lucrul cu copiii şi seria de spectacole cu copii, care astfel vor creşte cu aplauzele dumneavoastră.
Cum poate teatrul să-i ajute pe copii?
Teatrul poate dezvolta creativitatea copilului, abilităţile de comunicare. La teatru afli că poţi să greşeşti, doar pentru asta sunt repetiţiile şi de cele mai multe ori, din greşeli reuşeşti să faci lucruri mai bune şi mai bune.
Ce-i place lui Şerban Borda să facă în timpul liber?
Când am timp liber încerc să mă odihnesc şi să stau cât mai mult cu familia. Din păcate, nu mai am timp să desenez. O să-mi fac.
Care a fost momentul de cotitură din viaţa dvs.?
Cea mai îndepărtă călătorie din viaţa mea era să fie şi ultima. Din fericire, am fost resuscitat la timp.
Ce-l face fericit pe Şerban Borda?
Ceea ce-l face fericit pe orice om: să vadă că ceea ce face e apreciat.

Cristina Puşcaş

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook