Home Cartea Săptămânii Ai uitat?

Zâmbeşti, dar nu e zâmbetul tău, râzi dar pe urmă realizezi că totul este mai profund de atât, iar alteori o faci doar ca să nu uiţi procesul/procedeul.

Ce sunt cărţile până la urmă? Ce ascund ele în paginile atent tăiate? Ei bine, ele ascund poveşti, şi cum nu se putea mai bine, o astfel de serie sunt atent gravate de către Bogdan Munteanu în volumul său Ai uitat să râzi. La o primă vedere acest volum de proză scurtă pare unul calculat, selecţia fiind atent realizată pentru ca cititorul să poată realiza conexiuni între poveşti, din moment ce unele personaje reapar, mai mult sau mai puţin întâmplător, în alte texte.
Un prim aspect care se poate remarca este oralitatea acestor proze. Un alt element foarte bine definit este poziţionarea acestora pe axa temporară. Fiecare acţiune se petrece în viitorul foarte apropiat, chipurile creionate putând fi regăsite în grupul de prieteni al fiecăruia dintre noi. Dacă aceste elemente sunt vizibile, odată cu aprofundarea lecturii se pot descoperi zâmbetele, acestea fiind greu de neglijat atunci când se renunţă la superficialitatea citirii. Unele zâmbete sunt din colţul gurii, altele amare sau nostalgice, uneori ele au o doză de tristeţe, dar cu toate acestea, autorul doreşte să transmită un mesaj, şi anume că indiferent că zâmbeşti sau nu zâmbeşti chestiile nasoale se întâmplă, aşa că suntem condamnaţi să trăim cum dorim şi să ne asumăm fiecare decizie.
Ai uitat să râzi are 130 de pagini, numărul lor fiind prea limitat de setea provocată de volumul semnat de Bogdan Munteanu. Încă de la început, povestea care deschide această serie prezintă o lume pe care fiecare dintre noi a cunoscut-o sau acuma începe să o cunoască, locul, persoanjele făcând sau a făcut parte din cotidianul nostru. Naturaleţea şi simplitatea cuvintelor cuceresc fără nici o urmă de îndoială, iar la final ajungi să te întrebi când apare continuarea acestui volum, al acestor poveşti care deţin o muzicalitate aparte.
Ritmul în care povestirea curge este, când liniar, când cu salturi în timp, însă finalul, de cele mai multe ori, vine să aducă un element în plus, care este cel mai adesea, decisiv. Fie că vorbim de povestirea unui adulter, sau al acelui bătrând care îşi vinde poveştile vieţii  pentru o bere şi două ţigări, toate acestea aduc un final neaşteptat, dar care nu duce lipsă de învăţătură. Cu toate că totul pare un simplu joc al aparenţelor, acestea depind de cât de departe de situezi tu de ele, câte detalii cunoşti, pentru că râsul, fie el vesel la început se poate transforma brusc în plâns.
Ai uitat să râzi, semnat de Bogdan Mundeanu ascunde 17 poveşti, 17 lumi care trebuie doar descoperite şi pe care ajungi să le păstrezi la loc de cinste în biblioteca ta.

Sebastian Ferchi

Lasa un mesaj

Facebook