Home Cartea Săptămânii Curajul de a crede

Creierul este, conform nenumăratelor cercetări, cel mai fragil organ al omului. Nu este nevoie de o traumă fizică ca acesta să nu mai funcţioneze normal, iar atunci când traumele nu sunt vizibile, efectul poate naşte o nouă viziune asupra tot ce există.

Dan Ciupureanu creează o lume cu totul nouă în romanul său Omar şi diavolii. Totul pare o simplă joacă la început, un început care are că şi fundaţie familia, în mod special mama eroului. Fără o prea multă disecare al acestui aspect, autorul începe călătoria în lumea pe care nebunia mamei lui i-o prezintă. Schizofrenia ei face că liniştea existenţială, care era tulburată doar de comportamentul tatălui până la declanşarea acestei boli a mamei, să intre într-o nouă buclă. Mama se considera mireasa lui Iisus, fapt care îl pune pe el într-un loc predispus atacurilor demonilor. Cea care ia dat naştere vedea în copilul ei un vindecător al acestei lumi, punându-l astfel în situaţia neînţelegeri.
Deşi pare o nebunie cuvintele mamei, autorul are curajul de a transforma nebunia mamei într-o premoniţie. Deşi pare un joc influenţat de reperarea continuă al acelor teorii, timpul face că prevestirile să prindă contur, diavolii urmărind cu atenţie evoluţia lui în viaţă, ei făcând parte din cotidianul familiei.
Trecerea de la viaţa de copil la cea de adult este realizată aproape insesizabil, sau cel puţin avem impresia că acesta nu a fost niciodată copil. Există iubirea cu toate că pare imposibil atunci când termenul „diavol” de regăseşte atât de des. Interesant este alegerea creatorului acestui roman de a nu pronunţa numele mamei, singura femeie care capătă nume este partenera lui. Deşi pare un lucru nesemnificativ, într-o lume în care vorbele şi acţiunile mamei reprezintă scheletul în jurul căruia este concentrată întreaga personalitate, neştiind cu exactitate numele face ca misterul să însoţească cititorul pe întreg parcursul lecturării.
Stilul este unul modern, Dan Ciupureanu punând în pagini cuvinte, expresii, care sunt des întâlnite în limbajul de zi cu zi al tuturor. Cu puţin umor relatează acţiuni în care se regăsesc oameni simpli, aducând astfel doza de real, de normalitate într-o lume plină, o lume greu de desluşit. Un alt accent important este acela că diavolii sau demonii nu apar în forma lor mitologică. Ei sunt întrupaţi in oameni care au diferite meserii, care sunt de vârste diferite. De încearcă astfel o încarnare a răului, ducând întreaga bătălie nu doar în lumea interioară a eroului ci şi lumea fizică. Fie că sunt oameni din metrou, poliţişti, manifestanţi, diavolii vor ceva de la el, am putea spune că îl vor pe el.
Omar şi diavolii, este o lectură interesantă, un roman care împleteşte realul cu imaginarul, normalul cu fantasmele, dar cel mai important el proiectează o posibilă lume pe care nu vrem să o vedem.

 Sebastian Ferchi

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook