Home Cartea Săptămânii Jurnal de librar

Poveştile se nasc indiferent de locul sau meseria care o practici, dar atunci când locul tău de muncă implică o interacţiune continuă cu semenii tăi, atunci povele apar pe nerăsuflate.

După ce a cunoscut îndeaproape ce înseamnă să fii librar, Anca Zaharia, şi-a adunat postările de pe site-urile de socializare într-un volum. Acesta poartă, cum era de aşteptat, numele Jurnal de Librar. Dacă totul a început cu un hashtag aşezat la finalul oricărei postări, autoarea doreşte să risipească imaginea care există în mintea multor oameni, şi anume imaginea că un librar nu face nimic altceva decât stă şi citeşte.
Scenele redate de Anca ar fi amuzante dacă nu ar fi triste. La prima citire, te amuzi, uneori  râzi cu lacrimi. La a doua citire, sau poate chiar la a treia, partea amuzantă rămâne deoparte şi vezi realitatea, o realitate pe care nu credeai că este posibil să o descoperi în această lume a librăritului. Vezi omul din spatele cărţilor şi oamenii pe care îi întâlneşte zi de zi, oamenii aceia care nu au habar că librarul citeşte cărţi şi nu gânduri.
Atunci când spui librărie, fiecare dintre noi îşi imaginează un loc boem în care intră doar cei care ştiu ce caută, cei care vor să se rupă de cotidian, iubitorii de cărţi. Realitatea este că acest timp de client sunt foarte puţini, autoarea reuşind să surprindă de-a lungul timpului tipologii de oameni despre care nu ai crede că există, sau dacă chiar există ei nu ajung în faţa unor rafturi pline cu poveşti.
Cartea este scrisă într-o manieră simplistă, modul prin care sunt transmise poveştile, trăirile, nu se desprind de cotidian, autoarea căutând să se facă înţeleasă de toţi cei care doresc să descopere, indiferent de vârstă, ocupaţie ş.a. Numărul paginilor nu este unul care să te descupănească, ci din contră. Anca a făcut o selecţie atentă pentru ca cititorul să poată să privească şi în el, să descopere ce fel de client este el însuţi.
Citind cartea Jurnal de Librar, nu numai că vei privi cu alţi ochi librăritul, dar e foarte posibil să te împrieteneşti cu primul librar care îţi va ieşi în cale şi să-i mulţumeşti pentru răbdare, pentru zâmbet şi chiar să aranjezi cartea căzută de pe raft pe care, între doi clienţi nehotărâţi, ţârâitul telefonului şi cutia cu noutăţi ce trebuie etichetate şi puse la raft, nu a reuşit să o aşeze la locul ei.

Sebastian Ferchi

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook