Home Cartea Săptămânii Limita este doar în mintea noastră

Atunci când ceea ce iubim se pierde printre alte trupuri, când vocile îşi pierd ecoul şi ceaţa se lasă peste chipurile persoanelor iubite, atunci totul devine un joc al imaginaţiei prin care încercăm să trăim etern alături de acele fiinţe.

Paginile au început să fie date una după alta, cuvintele deveneau din ce în ce mai apăsătoare, iar eu m-am trezit în mijlocul unei poveşti. Cu toate că începutul este unul simplist, peisajul nordic, cu toate că are ceva unic, ceva aparte, nu transmite prea multă veselie sau optimism. Această stare de semihibernare este străpunsă de naşterea unei fetiţe, moment în care Selma Largerlof ne pironeşte în romanul său Împăratul Portugaliei.
Departe de însorita ţară iberică, toată acţiunea se petrece în Suedia. Dacă discutăm despre drame, cu siguranţă nordicii au oferit literaturii ceva unic în acest segment, iar acest roman trage după sine moştenirea lăsată de cei care ştiu cel mai bine să îşi ducă aceste trăiri într-un mod onest şi tăcut.
Deşi sceptic la început şi fără prea mult entuziasm, Jan vede în venirea pe lume a fetiţei sale un nou element care să le îngreuneze viaţa dusă cu un oarecare efort. Această stare, toate acele gânduri sunt risipite atunci când trupul firav al fetiţei sale, Klara Gulla, se află în braţele lui. Iubirea îl cuprinde aproape instant, iar odată cu trecerea anilor iubirea lui se transformă în divinizarea fetiţei. Legătura dintre cei doi este atent creată de către autoare deoarece această legătură tată-fiică reprezintă scheletul întregului roman.
Plecarea Klarei de acasă reprezintă ruptura normalului. Ajunsă la oraş, tot acel miraj, farmecul locului, sclipirile, sunetul neîncetat, totul o atrage tot mai tare astfel că tatăl ei se vede lasat singur, sentimentul de abandon pătrunzând până în adâncul sufletului, dar mai ales al minţii. Funia care îi lega şi care părea de nedistrus de cei din jur devine treptat un fir subţire, aproape inexistent, moment în care mintea lui Jan găseşte o scăpare, sau mai exact crează o închisoare mirifică în care el şi fiica lui trăiesc mereu împreună. Nebunia o transformă pe Klara în împărăteasa Portugaliei, iar pe el cu era şi normal, în împăratul Portugaliei.
Selma Lagerlof vrea să ne dea o lecţie atât copiilor cât şi părinţilor. Ea clădeşte asemenea unui păianjen totul. Simplitatea este una complexă, născându-se astfel un paradox care te poartă, ca şi cititor, într-o univers care are doar trei galaxi: lumea fiicei stabilită acum la oraş, lumea tatălui în care este nevoit să suporte tot mai multe umilinţe şi lumea născută din nebunia lui.
Împăratul Portugaliei reprezintă dorinţă, iubire părintească, uitare, iertare, nebunie, declin. Cu toate că peisajele din realul personajelor sunt în mare parte imbrăcate de iarnă, ele sunt transformate în nebunia tatălui. Frumuseţea cu toate că suferă mutaţii rămâne pură deoarece totul s-a născut din iubire, iar iubirea părintească nu se poate pierde pentru că ea nu este câştigată, ea există de la început şi până la sfârşit.

Sebastian Ferchi

Lasa un mesaj

Facebook