Home Cartea Săptămânii O istorie a suferinţelor prin tortură

Se spune că omul se distinge de animal datorită raţiunii, dar încă din Evul Mediu şi până în acest secol, oamenii au dat dovadă de o brutalitate greu de descris. Indiferent că au folosit tortura pentru a pedepsi, obţine informaţii sau pentru a-şi impune un anumit punct de vedere, generând frică, oamenii sunt capabili de lucruri care depăşesc cruzimea anumitor animale.
Apărut la Editura Polirom, „Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX” al Ruxandrei
Cesereanu, reprezintă un volum care cuprinde în paginile sale definiţii şi
explicaţii cu privire la tortura politică din secolul XX, portretul torţionarului, portretul victimei şi diferite
metode de aplicare a acestei forme de agresiune, ca şi de pedeapsă. Deşi este interzisă şi condamnată în prezent, tortura a fost larg răspândită pe teritoriul a foarte multor ţări pe tot parcursul secolui XX.
Folosită în mod sistematic în timpul Inchiziţiei, ca mai apoi Gulagul, lagărele naziste, regimurile totalitare din Africa şi cele din statele islamice să adopte efectiv tortura, autoarea aminteşte doar câteva exemple în care omul a recurs la un mod cu totul brutal pentru a-şi umili semenii, încercând să explice cum o fiinţă încărcată cu raţiune recurge la astfel de metode pentru a-i supune pe semenii săi. Ruxandra Cesereanu ne oferă o imagine de asamblu a fenomenului torturii prin descrierea diferitelor tehnici, a motivaţiilor şi a principalelor momente în care s-au petrecut acte de violenţă.
„Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX” ne vorbeşte nu doar despre durerea fizică cauzată de tortură, ci şi de chinurile psihice care apar în urma aplicării metodelor de tortură. Uneori suntem tentaţi să credem că tortura este doar un mod de a ucide dar, după cum apare şi în paginile acestei cărţi, „tortura nu este o tehnică de a face să moară victima, ci de a o face să agonizeze. Tortura transformă agonia într-un supliciu care durează. Ea metamorfozează fiinţa umană în creatură a agoniei. Astfel ororile infernului încep cu mult înainte de moarte”.
Acest volum, aflat la a doua ediţie şi care poate fi găsit pe rafturile Librăriei Humanitas, prin raţionamentul şi obiectivitatea lui are puterea de a reîmprospăta memoria colectivă, o memorie care, deseori, uită de supliciile, înjosirile şi chinurile prin care au trecut anumiţi semeni. Metodele de tortură ţin de imaginaţie, iar cei care au ales şi care încă mai aleg acesteă formă de reeducare sau pedepsire, susţin că o fac în numele credinţei şi al dreptăţii.                              Sebastian Ferchi

Lasa un mesaj

Facebook