Home Cartea Săptămânii Obsesie, violenţă într-o poveste subtilă şi profundă

 Descoperim, atât în lumea cărţilor, cât şi în viaţa cotidiană, personaje care au diferite obsesii. Lumea este obsesie, a trăi înseamnă a fi posedat de o forţă mai puternică decât propria ambiţie. Aceasta poate da naştere unor întâmplări, unor aventuri care pot fascina sau pot sădi în minţile celor care privesc anumite întrebări.

O lume plină de mister şi care deţine un farmec aparte, lumea asiatică, este prezentată de către Su Tong în romanul său, Lumea de orez. Acest loc este lumea lui Cinci-Dragoni, un teribil nume, originar din Satul cu nuci, ce vine la oraş pentru a începe o nouă viaţă. Ajuns în partea de nord a oraşului-port, în lumea micilor meşteşugari de pe Strada Cărămidarilor, unde sunt ateliere de fierărie, de vopsitorie, unde alte personaje provin din prăvăliile „cu de toate” sau de la cele de sicrie. Povestea unei străzi, a unei case sau a unui nume, romanul lui Su Tong este una dintre cele mai directe introduceri în cruzimea de dincolo de orice lege; romanul înseamnă acţiune, cu o descriere minimală. Această violenţă, care însoţeşte pas cu pas transformarea personajului principal în stăpân şi apoi în victimă, conturează un întreg proces plin de exuberanţă şi decadenţă. La fel ca multe dintre personajele acestui univers aflat mereu pe punctul de a se prăbuşi, Cinci-Dragoni găseşte în orez, în acumularea, consumul şi idolarizarea acestuia, singurul ţel al existenţei.
O lume fără niciun reper, în afara fetişului orezului, impresionează prin lipsa de transcendenţă: pagoda de pe Strada Cărămidarilor este prezentă doar prin sunetul purtător de noroc al clopoţeilor săi, sfârşind la bombardamentele japoneze în moloz. Oamenii îl amintesc, în cumplitele lor dorinţe şi patimi, pe Buddha, dar mai ales pe Yama, zeu al morţii în lumea veche indiană, mai des invocat decât Buddha, probând un sincretism ce subliniază dezagregarea spirituală a lumii. Ritualurile şi exotismele specifice Orientului îndepărtat creează un cadru complet, dar vitalitatea şi lipsa de speranţă într-o poveste fără personaje pozitive te fac să te gândeşti dacă nu cumva aceasta este adevărata natură a omului, cu frustarea drept principal combustibil.
Romanul lui Su Tond, Lumea de orez, este mai mult decât o descriere a realităţii istorice, o realitatea care ne trimite în China interbelică, o ţară aflată sub dominaţie străină. Autorul scrie despre acea realitate umană imposibil de negat. Mai mult decât un mesaj al disperării dintr-o Chină a prezentului, uniformizată, un mesaj al naturii frustrate a omului.

Sebastian Ferchi

Lasa un mesaj

Facebook