Home Cartea Săptămânii Un loc, doi oameni…perfecțiunea

Amintirile memorabile se pot naște din întâmplări simple, în timp ce prietenia născută dintr-o întâmplare simplă poate deveni o relație menită să îți redeseneze caracterul.

Apărută nu tocmai recent, ea devenind o carte care se încadrează perfect în capodoperele literaturii mondiale, Zorba grecul, semnată de Nikos Kazantzakis, este fără nici o urmă de îndoială o poveste, sau mai bine spus un jurnal care nu face altceva decât să trezească anumite dorinţe şi să umple mintea de fumuseţe.
Atunci când ne gândim la Zorba, de fapt ne gândim la un dans născut pe ţărmurile Greciei, o ţară, un loc în care s-au născut atâtea legende şi care a fost izvorul civilizaţiei. Dar Zorba nu este un dans, el este un personaj pe care autorul a avut şansa de a-l cunoaşte şi de a-l transforma în tovarăşul său, ca mai apoi, după ce prietenia lor i-a oferit ceva spectaculos, a devenit personajul principal al unui roman unic în literatură.
Cartea este despre minunile greceşti, despre femei şi iubire, despre muzică şi dans, prietenie, mâncare, dar cel mai important, despre pofta de viaţă. Romanul porneşte de la o întâmplare adevărată, autorul îţi deschide o mină de lignit în Pelopones şi în compania lui Alexis Zorbas se aventurează în afacerea de pe malul cretan. Mai în vârstă ca şi autorul, Zorbas are un suflet tânăr, un suflu de neimaginat şi o poftă de viaţă de molipsitoare. Trecut prin viaţă, acesta reuşeşte să îi ofere răspunsuri la întrebările existenţiale ale autorului, el reuşind să aducă o oarecare linişte sufletească. Dialogurile dintre cei doi sunt încununate cu o sinceritate absolută, fapt care aduce o limpezime a gândurilor care îi complicau existenţa autorului. Cu toate acestea, cele două personaje sunt complet diferite, asta fiind poate unul dintre motivele pentru care ei ajung să devină cei mai buni prieteni. Dacă Zorbas a fost toată viaţa lui un spirit liber, un călător prin lume, Nikos a fost un om al siguranţei, o siguranţă care i-a plantat în minte o sumedenie de întrebări.
Pe lângă dialogurile avute de cei doi, Kazantzakis zugrăveşte cu o mare măiestrie şi toate acele peisaje cretane care fac ca povestea celor doi să fie umplute şi de mai multă culoare. Cuvintele lui proiectează Grecia într-o manieră absolut utopică din punct de vedere vizual, iar discuţiile lungi de pe malul mării devin tablouri cu o o încărcătură absolută.
Zorba grecul, de Nikos Kazantzakis, nu este un roman uşor pentru că el deţine răspunsurile la o mulţime de întrebări existenţiale care ne transformă viaţa într-un bagaj greoi. Acest roman nu se citeşte, el se trăieşte, iar cele două personaje nu fac decât să ne arate că frumuseţea vieţii se obţine din lucrurile simple.

Sebastian Ferchi

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook