Home Diverse Cetatea şi Târgul de Crăciun

Cetatea şi Târgul de Crăciun
Odată cu decembrie spiritul Crăciunului îşi face treptat loc în vieţile noastre.

În dorinţa de a „degusta” o mică parte a sărbătorilor ce vin, am pornit spre Cetatea oraşului, nu atât curioasă, cât plină de speranţe.
Fortăreaţa medievală, tristă şi rece a săptămânii trecute, era astăzi îmbrăcată  în lumină şi viaţă. Imediat ce am păşit sub arcada de lumini care-mi creona drumul în faţă, simţimdu-mi pulsul galopând nebuneşte, am intrat într-o lume, parcă, de poveste. Lumea primului târg de Crăciun în Cetate.
Aici agitaţie multă, culoare… blândeţea colindelor răsunându-mi plăcut în urechi… bucurie… Nu ştiam unde să privesc cu ochii.
Un brad înalt mi-a furat privirea, tronând aşa peste toate, îndreptat semeţ spre cerul îndepărtat datorită luminii mari de jos, acolo unde probabil că urcau atunci şi toate gândurile celor prezenţi. Vreo treizeci de căsuţe din lemn, amplasate ordonat, au prins şi ele culoare prin sutele de ornamente luminoase şi produsele tradiţionale care umpleau fiecare masă. Am ochit imediat fursecuri care miroseau delicios, suveniruri şi aranjamente florale, decoraţiuni pentru mese festive, vin şi pălincă, dar şi căni decorate, primul produs specific al târgului.
După ce am mai înaintat câţiva paşi mi-a ieşit în faţă un „La mulţi ani 2016” luminos, amintindu-mi cu încântare de anul nou ce vine.
Veselia copiilor mici adunaţi în jurul unui Moş Crăciun binevoitor, completa perfect această atmosferă de sărbătoare şi basm. Îmbrăcaţi gros ca pentru Alaska, aceştia îşi făceau poze cu Moşul, îi recitau mici frânturi de colinde sau depuneau hârtii cu dorinţe în urna de scrisori care mai apoi urma să „comunice” cu Moşul, după care porneau spre atelierele de creaţie meşteşugăreşti sau să exploreze târgul mai departe, roşii în obraji şi cu ochii plini de încântare şi emoţii. Oarecum toţi păreau să se reîntoarcă spre jocurile gen carusel şi trenuleţul care erau amplasate la intrarea în Cetate, alături de târgul de brazi, gata să fie cumpăraţi.
I-am urmărit pe unii absentă o vreme, fiind mai atentă la corul teologic care îşi desfăşura programul pe scenă. Apoi m-am oprit în loc şi am zăbovit la ansamblul statuar care reprezintă naşterea lui Isus. Am analizat fiecare piesă, fiecare detaliu biblic, simţind parcă miros de biserică şi tămâie, în ciuda cârnaţilor şi caltaboşilor îmbietori, care se prăjeau nu departe.
Am închis ochii doar puţin şi am memorat atmosfera.
Poate că lipsea zăpada, poate cozonacul Kurtoş nu prea îşi avea locul şi aici, iar mulţi ar fi preferat un cozonac tradiţional românesc, o pâine caldă coaptă atunci pe vatră şi un porc prăjindu-se la proţap, dar era în principiu un târg de Crăciun realizat de orădeni pentru orădeni. Cu lipsuri şi neajunsuri, dar şi cu multă voie bună dacă ştiai să îmbrăţişezi momentul.
Părăsind Cetatea, mi-a stăruit în gând afirmaţia lui Eduard Florea, managerul public al municipiului Oradea, citită în aceiaşi zi, referitor la eveniment. Acesta vorbea despre cum primul şi cel mai important lucru ar fi de a crea o identitate care va trebuii păstrată şi în anii următori.
Nu ştiu dacă organizatorii au reuşit chiar asta, dar cred că şi-au atins scopul propus şi au adus un strop de fercire şi bucuria Crăciunului în inimile orădenilor.
Mariana Kofler  

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook