Home Diverse E simplu. Fii fericit!

Nu putem fi cu toţii nebuni… Nebuni de dragoste, de pasiuni, de viaţă, de vise, de visuri. Nici nu trebuie să fie aşa. Un echilibru trebuie să existe între noi, cei care visăm şi ducem visele şi visurile mai departe şi cei mulţi care trăiesc domol, potolit. Aşa e şi cu visele şi cu visurile. Unele sunt mai înrăzneţe, altele mai potolite, mai cuminţi.
Ideea de a scrie despre asta mi-a venit azi, 2 octombrie 2017. E o zi superbă de toamnă, un început de vis pentru foarte mulţi adolescenţi care au deschis azi un nou capitol din viaţa lor. Sunt studenţi. Nu ştiu dacă senzaţia mea este dată de festivitatea de deschidere a noului an universitar care a ieşit foarte bine sau…De fapt, ştiu. Bucuria tinerilor m-a molipsit şi pe mine. Atâta voioşie, tinereţe, atâtea visuri şi gânduri frumoase la un loc! E minunat. Aş fi tentată să spun că e “de vină” tinereţea lor, dar… Toţi visăm, gândim, şi toţi avem visuri, avem dorinţe. Mă întreb însă, câţi au aflat cât de minunat este să-ţi trăieşti visul şi vor face ca visurile lor să se împlinească?
M-am înconjurat mai mereu de oameni care au visat, la fel ca mine. Am lăsat să intre în viaţa mea oameni cu pasiuni. Ne-a unit vâlvătaia care mocnea în sufletul nostru şi vorbeam în şoaptă despre ardere, despre focul care trebuia stins. Aveam pentru ce trăi. Aveam un sens. Pasiunile sunt diferite, dar arderea… Arderea trebuie să fie aceeaşi. Eu iubesc India. Alţii au făcut o pasiune pentru libertatea pe care le-o conferă vârfurile ascuţite ale celor mai înalţi munţi. Dar poţi, la fel de frumos să visezi la liniştea unui cămin, la melodia din vocea copilului tău, sau la miracolul artei… în care poţi să fii artistul sau modelul.
Pe vremea lui Freud, oamenii care visau colorat erau consideraţi schizofrenici. Nici nu-mi pot imagina să visez altfel decât colorat. Toate visele şi visurile mele sunt adevărate curcubee. Visele sunt acele înlănţuiri de imagini care se derulează în mintea ta în timpul somnului, pe când visurile sunt acele aspiraţii, dorinţe arzătoare care te îndeamnă să trăieşti din plin pentru a le atinge.
S-au scris tratate întregi despre vise şi interpretarea lor. Pentru mine e atât de firesc să visez şi să înţeleg ce se întâmplă în mintea mea. Dar oare cum a fost primul vis? Primul om care a visat? S-o fi temut? A înţeles să facă diferenţa dintre vis şi realitate? O fi rămas pe gânduri, dimineaţa şi a început să viseze şi cu ochii deschişi, dar mai mult, sunt sigură că a vrut să înţeleagă ce s-a întâmplat şi cum, spunem noi astăzi, să interpreteze visul său. Preocuparea pentru interpretarea viselor este de când lumea. Există o altă realitate în care evadăm în timpul somnului? Sunt doar amintiri ale unui trecut care iese astfel la suprafaţă sau “amintirile” unui viitor? Există vise premonitorii? Există simboluri care par să însemne acelaşi lucru în culturi diferite, dar sunt multe situaţii în care sensul lor se află la polul opus. Grecii au dreptate? Indienii, românii? Părerea mea este că interpretarea ar trebui să fie personală. Simbolurile ar putea avea semnificaţii unice pentru fiecare dintre noi. Aşadar, cunoaşteţi-vă, învăţaţi-vă şi, mai ales, încercaţi să vă amintiţi ce aţi visat şi veţi descifra multe lucruri! Aveţi răbdare şi fiţi curioşi! Lumea viselor e fascinantă. Visaţi frumos şi…împliniţi-vă visurile!
Iubesc oamenii care îndrăznesc. Şi cu aceeaşi intensitate, mă obosesc oamenii care nu fac nimic pentru a-şi duce visul până la capăt. Mă oboseşte starea lor. Intră în viaţa ta curioşi să înţeleagă cum ai reuşit. Şi le spui că ţi-ai dorit să ajungi aici, de când ai început să conştientizezi. Din acel moment, cam tot ce ai făcut ai îndreptat spre acest loc, al împlinirii visului tău. Şi crezi din tot sufletul că este posibil să-ţi duci visul până la capăt. “Asta îmi doream şi eu”, spun ei. “De mică am visat să văd India! Nimic din ce am trăit până acum nu mi-a scos India din suflet… şi vreau să învăţ dansul! Aşa ca tine!” Şi te bucuri că ai mai întâlnit un om care are pasiuni. Dar, descoperi că viaţa lor i-a trăit până acum aşa cum a vrut ea şi nu s-au apropiat nici măcar cu jumătate de pas de visul lor. Şi când observi de pe margine că au atins un punct în care trebuie doar să spună “acum” şi să-şi organizeze drumul spre destinaţia visată, îi auzi repetând (pentru a câta oară) “dar…” Vreau, dar… Visez, dar… Aste e tot ce îmi doresc, dar… Nu pot… Nu acum… Mi-e frică… Dacă aş fi ca tine!
Fiţi ca voi! Dar credeţi-mă pe cuvânt! E minunat să visezi colorat şi să-ţi duci visul până la capăt. Starea aceea… nu ţi-o poate lua nimeni şi nu poate fi înlocuită cu nimic. Nu tinereţea e cea care îndeamnă la vise, ci îndrăzneala, pasiunea, sufletul care îşi cere hrana…TU.
Iubesc oamenii care îndrăznesc! Şi nu vorbim de acea îndrăzneală de a face lucruri ieşite din comun sau încercarea de a face cu tot dinadinsul acţiuni care-ţi provoacă teamă. Vorbesc de îndrăzneala de a visa şi de a-ţi îndeplini visul. Trebuie să depui un oarecare efort şi, poate, pe parcurs, să înveţi să renunţi la câte ceva. Dar dacă nu faci nimic, nimic… sau poate doar te plângi că nu obţii ceea ce-ţi doreşti… Înseamnă că visurilele tale sunt tăcute, adormite. Şi mă întreb: “E visul tău cu adevărat?”
Fie că taci, fie că vorbeşti, fie că înţelegi semnificaţia visului tău, fie că nu înţelegi nimic… Fii fericit! E tot ce contează.

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare
0 79

Lasa un mesaj

Facebook