Home Editorial Ador Crăciunul!

„Nu ştiu alţii cum sunt”, vorba lui Creangă, dar eu ador Crăciunul! E cea mai frumoasă sărbătoare. E raza de lumină care ne trebuie, chiar mai mult decât am putea crede, şi pentru trup, şi pentru suflet. Prin comparaţie, ştiu câţiva indivizi care în pragul sărbătorilor de iarnă devin morocănoşi, iritaţi, ciufuţi… Ăştia mi se par suspecţi. Din punctul meu de vedere, ei sunt genul ăla, toxic, care nu se poate bucura de nimic. Ba mai mult, răspândesc frig şi întuneric în jurul lor, ca nişte ciuperci ce umplu aerul cu spori otrăviţi. Scuza lor: Crăciunu-i stresează. Mai ştii? În lipsa iubirii, şi sexul poate deveni un factor de stres. Atât despre cei răi şi egoişti!
Pe mine mă apucă pe la mijlocul lui noiembrie. Ciudat, sunt savanţi care spun că, de fapt, atunci ar fi adevărata zi de naştere a lui Hristos. La vremea aia îmi scot de pe rafturi colecţia cu colinde şi cântece de Crăciun. De fapt, e timpul la care încep colindele. Cum să nu vrei să te „contaminezi” de atâta bucurie şi optimism? Revistele cu „oferte speciale” devin şi ele lecturi obligatorii. Le răsfoiesc cu pasiune, din scoarţă-n scoarţă. Nu cumpăr mai nimic, dar construiesc, în gând, decoruri pentru un Crăciun de poveste şi iau munţi de cadouri pentru toată lumea. Unul din visurile mele cele mai frumoase e acela în care sunt atât de bogat, încât îmi pot permite daruri pentru familie, vecini, colegi, prieteni şi, mai ales, pentru cei din „bordeie fără foc”.
Alt ritual obligatoriu la mijloc de decembrie e pelerinajul printre raioanele de profil ale tuturor magazinelor prin care se nimereşte să ajung. Ca indianul răpit de frumuseţea ieftină a mărgelelor de sticlă, mă învârt minute în şir printre globuri, beculeţe şi beteală, furat de strălucirea lor şi de ingeniozitatea celor care găsesc, an de an, noi drăgălăşenii de pus pe sub brad, prin casă, pe maşină… Dar, cum de mic am fost piroman, lumina vie a lumânării rămâne pentru mine ornamentul cel mai frumos şi cel mai dorit.
Nu există Crăciun fără cozonaci, vin, mere şi nuci. Cât despre toate celelalte: cârnaţi, ţuică fiartă, prăjituri… Să fie primit! Tot aşa, Crăciunul nu poate veni fără miros de brazi pe stradă şi parfum de varii delicatese pe scara blocului.
Toate ca toate, dar, până la urmă, Crăciunul nu e altceva decât renaşterea speranţei care va triumfa la Înviere. Depinde numai de noi dacă, până atunci, reuşim să ţinem vie lumina primită acum în dar. Şi dacă ştim să o primim… Vă doresc Crăciun împlinit!

Florin Budea
fbudea.blogspot.ro

Articole Similare
0 30

Lasa un mesaj

Facebook