Home Editorial Brişcă. Ai?

Prin satul bunicilor umbla o vorbă: „Ăla nu-i ficior de ardelean care n-are brişcă”. Hooo! PRECIZARE: Acest text nu e o pledoarie pentru portul armelor albe. O lamă, bine ascuţită şi solidă, nu e neapărat o armă. Dar poate fi o sculă utilă în tot felul de situaţii, unele din cele în care „viaţa vrea să bată filmul”. Azi există „bricege” (ghilimelele nu sunt deloc întâmplătoare) de mărimea şi forma unei cărţi de vizită, de numai câţiva milimetri grosime, care încap perfect în portmoneu. Bune la orice! Dacă mă întrebaţi pe mine, cele mai bune sunt bricegele elveţiene, alea cu multe utilizări, atât de multe, încât te-ai aştepta să-ţi facă şi cafea.
Un astfel de briceag ne-a scos din belea într-o iarnă, la Padiş. Plecasem o gaşcă să facem revelionul pe munte. În Pietroasa ne-am îmbrăţişat cu gazda, ne-au urat toate cele de cuviinţă şi ne-am dus. Cale de vreo 20 de kilometri mai sus am realizat că, luându-ne cu urăturile şi cu udăturile, omul a uitat să ne dea cheia. Cu brişca-minune am reuşit să demontăm grilajul ferestrei de la magazia aflată în spatele cabanei. După ce a picat înăuntru într-un zgomot infernal de farfurii sparte, unul dintre noi a deschis uşa pe dinăuntru.
Altă dată, pe vremea acelor compostoare uriaşe, făcute din fontă, în autobuzul 17, am reuşit să mă fac remarcat tot datorită briceagului meu multifuncţional. Urcă o duduie. Introduce regulamentar biletul în maşinăria aia mare cât un pumn de boxer şi, ce nu dă dracu’, reuşeşte să piardă înăuntru bucăţica de hârtie. Sesizez drama şi intervin prompt. Scot briceagul, care are în dotare şi un mic patent. Rotesc tacticos încuietoarea puşculiţei, scot biletul, îl compostez şi îl înmânez doamnei. Printr-un bizar concurs de împrejurări se face linişte. Chiar în acel moment autobuzul oprise în staţie. După ce a privit, mută de uimire, operaţiunea de salvare, femeia exclamă: „Vai, da’ ce sculă aveţi!”. A fost destul pentru ca toţi călătorii să întoarcă privirile mirate spre noi, curioşi de bună seamă ce fel de sculă a stârnit această exclamaţie de satisfacţie. Nu cred că trebuie să vă mai spun că, în mai puţin de o clipită, mândria mea de om „dotat” s-a transformat într-o sfială cât autobuzul de mare.
Ştiaţi că briceagul elveţian multifuncţional e unul dintre obiectele care se află pe lista cadourilor care se dau ca „protocol” la Casa Albă? După cum am văzut eu, e singurul cadou din acea listă pe care mi-l pot permite şi, probabil, cel mai util. De aia vin şi zic: „Ardeleanu’ fără brişcă e ca tortu’ fără frişcă!”.

Florin Budea
fbudea.blogspot.ro

Articole Similare
0 139

0 84

Lasa un mesaj

Facebook