Home Editorial Duşi la biserică

De ce să pleci de-acasă într-o zi care se anunţă ploioasă? Ultima tură „oficială” pe biciclete din acest an poate fi un argument destul de bun. Oferta, mai tentantă de cât vremea de afară, patru splendide biserici de lemn. De data asta, la poalele munţilor Codru Moma. Şi, precum se ştie, zeii ţin cu cei curajoşi. Deci, în ciuda celor mai pesimiste prognoze meteorologice, soarele şi-a permis să se joace cu noi, printre nori.
Sâmbătă dimineaţa, curtea bisericii din Lazuri de Beiuş a fost plină de turişti şi biciclete. Şi mai era câte ceva… Într-un ceaun, mare cât o cristelniţă, fierbea ceaiul cu multă lămâie. Alături, pe mesele întinse ca la mare praznic, numai minunăţii locale. Ei, când aţi mâncat ultima oară pită unsă şi ceapă? Despre zacusca şi dulceţurile puse pe masă de gazde nici nu vă mai întreb. Sunt sigur că nu-s mulţi cei care se pot lăuda că s-au înfruptat vreodată din astfel de delicatese.
Mai departe, biserica din Băleni e o poveste. A fost multă vreme loc de judecată. Mărturie a acestui fapt stau „perindelele” aflate încă pe prispa lăcaşului. La jugul acela erau puşi păcătoşii. Acolo, pe prispă, răbdau ocările comunităţii. Cum spunea cineva, „erau vremuri în care lumea mai ştia de ruşine”.
Biserica din Miereag e o frumuseţe vie. În lăcaşul vechi de aproape 300 de ani încă se slujeşte. Nu e icoană care să nu fie „învălită” într-un ştergar. Pereţii întunecaţi de vreme şi albul imaculat al pânzelor de in umplu biserica de contraste. Lumină şi întuneric, cădere şi înălţare. În fond, viaţa celor care s-au închinat aici vreme de veacuri nici nu e chiar atât de diferită faţă de a noastră. Ni se pare doar că am fi mai…
La Hinchiriş, biserica de lemn e într-un pup de deal. A fost lovită rău de urgia din septembrie. Aproape o jumătate din acoperişul de ţiglă a fost luat de vânt. Biserica e în pericol. Odoarele ei, pictura, uşile altarului, candelabrele şi sfeşnicele din lemn care au rezistat vremurilor sunt acum la mâna vremii. Am alungat aceste gânduri amare cu omenia dulce a localnicilor. Ei i-au primit pe ciclişti cu plăcinte, cozonaci, prăjitură…
Veselina Şandra locuieşte în Cusuiuş, într-o casă construită la 1909. Femeia are 96 de ani. În grinda casei, alături de pătrarul de slană, se mai poate citi încă binecuvântarea casei, măiastru încrustată în lemn. Deşi podeaua e din pământ bătut, în jur toate sunt la locul lor. Femeia păstrează rochia ei de nuntă şi cămăşile bărbaţilor din familie, de mult duşi la cele veşnice. Nana Şandra şi casa ei sunt „monumente vii”, care trebuie văzute până mai sunt.
Cineva s-ar putea întreba: de ce pedalăm? Ca să nu fim p’acasă? Nici pe departe. În astfel de ieşiri ne redescoperim pe noi înşine, regăsind frumuseţile încă necunoscute ale locurilor în care trăim.

Florin Budea
fbudea.blogspot.ro

Articole Similare
0 62

0 55

Lasa un mesaj

Facebook