Home Editorial În penumbra stării tale

Am văzut azi un Video frumos, cu cai. Sălbaticii cai din rezervaţia Letea din Delta Dunării. Caii nimănui, scormonind omătul în căutarea hranei, dar frumoşi şi majestuoşi în sălbăticia peste care stăpâneşte doar iarna şi pustiul. Dar nu-i îngenunchiază, ba dimpotrivă, îi face mai puternici, mai îndârjiţi, mai disciplinaţi chiar, în efortul lor de supravieţuire. Acolo unde nu au stăpâni, nici reguli de urmat, nici convenienţe de respectat. O libertate totală, neîngrădită şi necondiţionată de om.
Nu ştiu dacă şi lor, asemeni omului, li s-a dat liberul arbitru. Şansa de a alege şi a decide singuri în privinţa drumului de urmat în viaţă. Cu toţii ne dorim să fim liberi, deşi cel mai adesea ne e teamă sau fugim de consecinţele libertăţii noastre. Vrem iubire, dar ne e teamă că ea ne va îngrădi libertatea. Vrem un cămin, dar ne e teamă că nu vom face faţă. Vrem un serviciu bine plătit, o funcţie importantă, vrem una, vrem alta, dar nimic din ce ne-ar putea îngrădi libertatea. Şi cu toate acestea, majoritatea oamenilor se lasă conduşi de hazard, de întâmplare. Oricât am miza pe liberul arbitru, în reuşita sau ratarea unei vieţi, a unui destin, nu poţi să nu te întrebi dacă totuşi în viaţa ta nu atârnă mai greu ceea ce ,,e scris în stele ”…
Iubesc primăvara! Este anotimpul naşterii mele şi nu pot să-l reneg. Chiar dacă, cu timpul, în virtutea liberului arbitru, aş fi ales ca anotimp al venirii mele pe lume, vara când soarele e la apogeu, sau începutul toamnei, cu lumina sa calmă şi dulce ca mierea, când pământul şi pomii gem de frumuseţi şi de roade iar energiile universului sunt mult mai mari. Dar m-am născut la începutul primaverii, moment când natura se poate trezi brusc la viaţă sau poate fi revocată încă de iarnă. Când nenumărate mistere se ţes în preajmă şi-ţi ascut acuitatea propriei sensibilităţi şi vulnerabiităţi. Dar îţi şi restituie acea nedefinită, dar putenică aspiraţie a libertăţii depline.
Să fii liber de convenienţe şi îngrădiri sociale stânjenitoare, liber de a merge pe stradă cu starea de spirit a celui ce stă pe un scaun, cu libertatea de a fi trist fără să atragi atenţia, cu surâsul omului fericit când sufletul plânge. Libertatea de a te însingura, chiar dacă ştii că există riscul de a căpăta obiceiuri, după chipul şi asemănarea singurătăţii. Atunci când provocările semenilor sau gesturile lor nu se aşază ca o mănuşă peste nevoile şi dorinţele tale. Liber de prejudecăţi, de ură, de invidie, liber de obişnuinţe. Este, la urma urmei, apanajul propriei tale existenţe.
În penumbra stării tale, conştientizezi că zilele sunt făcute din umbre şi lumini, dar că importantă este ponderea luminii, chiar dacă nu reuşeşti să visezi visele până la capăt, iar amăgirile şi tristeţea neîmplinirilor nu-ţi dau pace, când nevoia de certitudine se loveşte de îndoială. Dar dincolo de frământări şi nelinişti important este orizontul spre care priveşti, evaluarea corectă a propriei tale persoane. E şi aceasta o victorie, un echilibru între datele naturale, aspiraţii şi nevoia de a fi liber. De a alege ceea ce ţi se potriveşte mai bine în profesie, în dragoste, în societate etc, când devii conştient că aceasta este singura ta viaţă şi că trebuie să te manifeşti în cunoştinţă de cauză. Cu bucuria unei libertăţi asumate.

Maria Vesa Aursulesei 

Articole Similare
0 197

0 246

Lasa un mesaj

Facebook