Home Editorial Mihai Vieru

Sângele este singurul „medicament“ care nu poate fi cumpărat. Prezenţa lui în spitale, acolo unde este nevoie de el, depinde de solidaritatea umană, de numărul persoanelor care vin să doneze „picăturile de viaţă“. Donarea de sânge este ceva ce poţi oferi „din inimă”. “Oamenii care au înţeles importanţa vitală a actului de donare de sânge sunt, cu siguranţă, oameni frumoşi. Ei fac parte dintr-un club select în care nu ai acces decât dacă ai sufletul curat şi înţelegerea că ai puterea să salvezi, cel puţin o viaţă. Donând din sângele tău, o persoană, pe care nu o vei cunoaşte, poate niciodată, va fi salvată,” ne spune Dr. Olivia Ligia Burtă, Director al Centrului de Transfuzie Sanguină Oradea.
Respectul faţă de viaţă este singurul fel de respect care poate fi arătat Divinului, deoarece nimic nu este mai divin decât viaţa însăşi.
Asociat cu aerul sau cu primăvara de către vechii greci, sângele este şi simbol al vieţii. De la relaţiile de “sânge” din cadrul familiei sau conexiunea cu strămoşii, de la o mamă care îşi hrăneşte copilul din pântece la cel care donează sânge celuilalt, sângele este viaţă şi dătător de viaţă.
În fiecare secundă, cineva în lume are nevoie de sânge. Aceasta se întâmplă din diferite motive, şi nu se ştie cine va fi cel pentru care, în secunda următoare, diferenţa dintre a trăi sau a muri va sta într-o pungă de sânge donată de cineva.
O înţepătură mică poate însemna totul pentru un copilaş născut prematur sau pentru cineva care a suferit un accident rutier.
Timp de peste 2000 de ani, a fost poate cea mai frecventă metodă de tratament, aplicată pentru cele mai variate boli. În antichitate, la mesopotamieni, egipteni şi greci, azteci şi mayaşi, apoi de-a lungul întregului ev mediu şi până în secolul XX, pentru orice durere, venea un medic şi prescria o lăsare de sânge. Luarea de sânge nu era folosită doar curativ, ci şi profilactic, fiind considerată  benefică pentru sănătate.
Transfuziile de sânge au o istorie foarte veche (până în 1918 nu putem vorbi cu adevărat de transfuzie; e ceva ce putem numi “donare de sânge”): ele sunt menţionate în istoria Egiptului antic şi în Tratatul de anatomie a lui Herophilus. În secolul XVI, Papa Innocent al VIII-lea a urmat un asemenea tratament. De cele mai multe ori, sângele utilizat era de origine animală.
În 1492, papa Innocent al XVIII-lea a urmat primul un tratament consumând celule vii de sânge de trei ori pe zi. Sângele provenea de la 3 băieţi de 10 ani. În scurt timp, băieţii au murit, fiind urmaţi de papa.
În 1616, William Harvey, un medic englez, începe a vorbi la lecţiile sale despre circulaţia sângelui. În 1628, el îşi face publică descoperirea. Aceasta dovedea că sângele are rolul de a transporta ceva, dar încă nu se ştia exact ce anume.
Pe 15 iunie 1667, Jean Baptiste Denis, un medic francez, foarte cunoscut la vremea sa, medicul personal al lui Ludovic al XIV-lea, este primul care injectează, fiind bine documentat, sângele de animal unui om. El injectează sângele unui miel unui băiat de 15 ani care avea febră foarte ridicată. Operaţiunea lui Baptiste a reuşit, dar acesta, crezând ca tratamentul îl slăbeşte pe băiat, i-a injectat 9 uncii (300 grame) de sânge arterial de miel. Pacientul s-a vindecat definitiv. În 1668, Jean Baptiste Denis, prin 2 transfuzii cu sânge de viţel, îl tratează pe Antoine Mauroy, un pacient care suferea de unele tulburări mintale. Mai apoi, acesta avea simptome cunoscute astăzi sub numele de alergie. Denis a decis să facă o treia transfuzie, dar pacientul a murit. Fiind atacat în instanţă de văduva lui Mauroy, medicul francez a declarat că transfuzia nu a avut loc din cauza că nu a putut găsi vena, după care este declarat nevinovat. Dar Curtea de la Châtelet a decis ca de acum încolo tranfuziile de sânge să fie efectuate doar cu permisiunea medicilor de la Facultatea din Paris. În 1675, Parlamentul a aprobat o lege care limita transfuziile la experimentele pe animale şi interzicea efectuarea lor asupra oamenilor.
În 1788 s-a dovedit că un câine slăbit de o pierdere de sânge are nevoie de o transfuzie pentru a fi reanimat. S-a spus că acelaşi lucru este valabil şi pentru oameni. În acest an s-a descoperit proprietatea sângelui de a transporta oxigenul indispensabil pentru viaţă.
În 1818 au loc primele transfuzii de la om la om. Sângele de animale nu mai este utilizat din cauza numărului mare de decese. Cu sângele uman se obţin mai multe rezultate frumoase, dar medicii acelei epoci continuă să ignore existenţa grupelor de sânge.
Revenind în vremurile noastre, donarea sângelui, dincolo de actul salvator in sine, este o metodă simplă de a ne reîmprospăta periodic sângele, de a ne forţa organismul să producă mereu celule proaspete, sănătoase.
Donarea de sânge este un act extraordinar. Profilul donatorului de sânge: un om cu suflet, devotat vieţii. Donatorii de sânge din judeţul Bihor formează o comunitate selectă de oameni minunaţi care nu aşteaptă mulţumiri. Ştiu sigur că sângele lor va salva un alt om, a cărei viaţă merită să continue…căci, ce e mai preţios ca viaţa unui om. Fiecare zi în care se donează sânge este o zi de sărbătoare pentru cei care lucrează de Centrul de Transfuzie sanguină. Este unul dintre motivele pentru care, însăşi doamna dr. Olivia Ligia Burtă îi primeşte şi încearcă să cunoască pe fiecare persoană care trece pragul acestui centru. Se organizează campanii, paşii sunt mici, suntem încă la început de drum, dar există optimism pentru că tot mai multă lume îşi depăşeşte, fie teama, fie îndoiala şi doreşte să facă parte din acest “club select”, aşa cum îi place doamnei dr. Burtă, să-l numească.
Nu există substitut pentru sângele uman. Sângele înseamnă viaţă.
Împreună dăm şanse multor vieţi, fără ca viaţa noastră să fie pusă în pericol. “Viaţa nu se poate cuantifica, doar prin cei care înţeleg că pot ajuta la menţinerea ei !”
Cuvintele de încurajare a personalului medical de la Centrul de Transfuzie sunt simple: “Mulţumim! Sunteţi oameni deosebiţi.”
“M-am uitat în sus şi L-am recunoscut ! M-am uitat în jos şi L-am recunoscut!. Doamne, dă-ne puterea să Te recunoaştem în fiecare clipă ! Şi, nu uita, Te rog, să ne dai puterea de a merge mai departe !”
“Fii bun de câte ori e posibil. Şi e posibil întotdeauna !” (Dalai Lama)
Claudia Teodora Ignat

Articole Similare
0 403

0 526

Lasa un mesaj

Facebook