Home Editorial O cafea normală, vă implooor!

O veche vorbă atribuită unui înţelept indian spune că e păcat să pui zahăr în ceai sau în cafea. Aşa e. Cel puţin, în ceea ce priveşte cafeaua, mie îmi place fără nimic. Nu vreau lapte, nu vreau zahăr, nu vreau nici măcar rom! Uite d’aia am ajuns să fiu în stare de război cu automatele de cafea. Povestea e veche, încă din anii facultăţii, de când au apărut primele astfel de maşini infernale care, în raport cu „onorata clientelă”, îşi cam fac de cap.
După ce, în anii ’80, am reuşit să distrug o placă de cupru pe care urmau să fie plantaţi nişte tranzistori, tata a declarat că sunt atât de atehnic încât, probabil, trebuia să fiu fată. Aşa o fi. Recunosc, am o mică problemă cu tehnica. Dar cum să nu o ai, când doar manualul de utilizare al unui televizor din zilele noastre rivalizează ca volum cu un roman rusesc?
Dar să revenim la cafelele mele. Cum vă spuneam, nu vreau zahăr în cafea. Un enunţ simplu pe care maşinile „deştepte” de prin gări, instituţii, şcoli etc. nu par capabile să îl priceapă. Deşi am dus „lupte seculare”, n-am reuşit să conving niciodată un astfel de automat să prepare o cafea pe gustul meu. Am ajuns să mă împac cu ideea. Nu-mi iau băutura caldă şi revigorantă de la hârburi d’astea decât dacă îmi pică ochii în gură de somn.
S-a întâmplat chiar zilele trecute. Dimineaţa, foarte devreme, în gară. Timp până la tren era berechet. Am abordat problema cu tact şi răbdare. Părea că, în sfârşit!, lucrurile merg bine. Indicatorul arăta „zero zahăr”. Literele albaste mi-au oferit o scurtă perioadă aproape euforică. Diavolul din maşină părea îmblânzit. Totul a mers bine, maşina torcea paşnic în legea ei, până când mi-a fost dat să aud cum cristalele albe se prăbuşesc pe fundul paharului de carton. A fost ca un scuipat printre dinţi, încasat în plină figură. A fost clipa aia în care îţi vine să iei scula la bătaie ca-n filme. Am înjurat în gând, deşi n-am obiceiul, şi mi-au trecut prin cap tot soiul de idei, care de care mai nepotrivite. Degeaba ne sfătuiesc pe toate canalele să limităm consumul de zahăr dacă, iată, banalul aparat de cafea ne bagă pe gât doza zilnică din cel mai adictiv şi cel mai răspândit drog care, culmea, se dă la liber, chiar şi când nu-l cerem.
Orice revoltă e în zadar. În locul aromei plăcute la care visam am rămas cu un gust… dulce, dulce-amar. Uite aşa, din neputinţele noastre, devenite cronice, se nasc cele mai zbanghii teorii conspiraţioniste. Oare, de fapt, vor să ne omoare!?
Florin Budea
fbudea.blogspot.ro

Articole Similare
0 62

0 55

Lasa un mesaj

Facebook