Home Editorial Pentru că… Rock’n-Roll

Băi, am tot mai acut şi mai persistent senzaţia că toate problemele cotidiene ni se trag de la faptul că nu ascultăm destul rock’n-roll. Viaţa la oraş e de… cacao. Rockul e antidotul. „God Gave Rock and Roll to You”, cum ziceau ăia de la Kiss, şi nu l-a dat aşa, de florile mărului. O prietenă se întreabă: „De ce îngăduie Dumnezeu maneliştii pe lumea asta?” D’aia! Sau pentru că… rock’n-roll! Ca să măsori distanţa dintre măreţie şi prostie, ai nevoie de ambele repere, nu?
Rockul ar trebui consacrat ca tabiet, ca terapie alternativă şi intensivă, ca materie obligatorie… Poate dl Pop scoate şi un manual. Nu ştii ce înseamnă să-ţi bagi piciorul dacă n-ai ascultat „Easy like Sunday morning”, de la Faith No More. Rockul e micul meu moment de revoltă. Ce dacă revoluţia se petrece între căşti sau difuzoare? Ea ţine spiritul viu. Rockul e garanţia mea că voi şti să arăt degetul care trebuie, atunci când trebuie şi cui trebuie.
Ieri am avut o problemă. Rock’n-rollul m-a salvat. E o revelaţie să nu îţi pese de prost şi de mitocan, şi de cel meschin. Da, te poţi descurca şi cu mai puţin! Între a deveni un îmbuibat şi rock’n-roll, orice om sănătos la cap va alege… libertatea. Sfântul Francisc reinterpretat (iartă-mă, Doamne, chiar cred că ştiu ce scriu!), poţi trăi şi cu mai puţin, până ai rock şi o sticlă de vin.
Sunt aici, pe un colţ de lume care mi-e strâmt, mult prea strâmt. Mă chinui să trăiesc printre proşti ajunşi, printre mediocrităţi făloase şi tâmpiţi cocoţaţi la putere… Mi-e, prea des, lehamite. Am nevoie de tratamentul ăsta antisocial. Nu vedeţi că „tânăra generaţie” e spălată pe creier? Nici rock nu li se mai dă. O să ziceţi, savant, că e o iluzie, o supapă… Aha. Da’ fericirea ce e? Poate. Dar e rock’n-roll, pricepeţi? E universul ăla atât de înalt pe care, dacă l-au atins vreodată, mulţi dintre ei n-au fost lăsaţi să-l pătrundă. Ba l-au şi pierdut, odată cu propria inocenţă. E o afacere? Ce, psihiatria nu e? E drog? Băi, da e, încă, legal. Ca zahărul. Şi-mi face a’ dracului de bine. E „mass control”? Tot ce se poate. Dar de control mă doare-n spate. În rock’n-roll mă simt liber. Şi, în ultimă instanţă, indiferent de ceea ce cred cei care nu vor pricepe nimic din acest text, ceea ce contează e ceea ce mă face pe mine fericit.
Deci n-aţi priceput nimic din şirul vorbelor de mai sus?! Luaţi-o de la început. Prefaceţi-vă că aveţi 16 ani, că v-aţi îndrăgostit, că aţi fugit de acasă, că aţi furat o sticlă de vin de undeva… Ia vedeţi de nişte Metallica, Aerosmith, AC/DC etc. şi mai vorbim!

Florin Budea
fbudea.blogspot.ro

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook