Home Editorial Ţara ca o curvă

Acest text vrea să vă strice ziua…
Îmi vine să urlu, să îmi dau foc, să ucid pe cineva. S-a comis o crimă, o nedreptate strigătoare la cer (încă una) şi nimeni nu plăteşte.
Era atât de tânără atunci când au sedus-o şi au corupt-o cu promisiuni mincinoase. Toţi i-au spus că o vor face mireasa lor şi toţi s-au purtat cu ea ca şi cu o curvă. A fost violată, bătută, vândută, scoasă la produs pentru alţii, infestată – a şi născut, mulţi, mulţi copii bolnavi. Au mutilat-o „peştii” de aici sau perverşi veniţi de aiurea, pentru că aici şi femeile sunt ieftine. Unii au aruncat-o în drum, alţii au luat-o să mai stoarcă din ea tot ce se mai putea. Apoi au lăsat-o să moară într-un şanţ. Copiii ei au rămas de pripas, nişte biete frunze, duse care-ncotro de vânturile vieţii. Nici nu ştiu cine sunt, nici nu ştiu ce li s-a întâmplat în anii aceştia. Mai bine aşa. Dacă ar întelege, ar înnebuni. Le-ar veni şi lor să urle, să îşi dea foc, să ucidă pe cineva.
În ’89 era tânără, avea idealuri, descoperise ce înseamnă să fii liber, credea în oamenii din jurul ei, visa la iubire… O ştiau toţi ca pe cea mai curată fată din liceu, era visătoare, idealistă, bună ca pâinea lui Dumnezeu. Lui îi spuneau „tov.”. Apoi a devenit „boss”. A fost „tânăra speranţă a Securităţii” şi a devenit antreprenorul de tip nou. El a făcut saltul. Lui i-a ieşit. Din cel ce cumpăra suflete, s-a transformat în cel ce vindea totul. Se spune că l-ar fi „vândut” şi pe Tătucu’. El i-a deschis „cariera”. De la el au învăţat cei care, mai târziu, aveau să o câştige la sorţi. Desigur, toţi spun că a fost „alegerea” ei. Asta e! A ales ca o proastă şi n-a mai avut cale înapoi. Cine plătea putea să o aibă. Ceilalţi, cei ce nu puteau plăti destul cât să se bucure de „darurile” ei, o urăsc şi astăzi. Ea era frumoasă, ei erau invidioşi şi de aia au făcut-o în fel şi chip. Cel mai mult o durea când auzea că-i zic curvă. Ea nu s-a vândut! Ea… nu a câştigat nimic. A avut parte numai de murdărie şi umilinţă. Atunci de ce e ea curvă şi cum se face că stăpânii ei sunt mari domni?!
Cam asta a fost viaţa ei. Cei câţiva care într-adevăr au vrut să o ajute n-au izbutit. Au fost prea puţini şi prea slabi, faţă de cei mulţi şi puternici care nu ştiau decât că făptura aceea, fără chip, dar cu suflet de om, e a lor şi trebuie „mulsă” numai de ei. Ei sunt cei care au tăiat-o cu lama, au ars-o cu ţigara, au lăsat-o stearpă şi singură, să moară într-un şanţ, fără nimeni pe lume. Nici că le pasă. Vor veni alte fete. Ele, deşi mereu altele, sunt, în mod ciudat, aceeaşi femeie. Am uitat să vă spun, o cheamă România.

Florin Budea
fbudea.blogspot.ro

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook