Home Editorial Un timp… fără Timp!

Am încetat, de-o vreme să mMARIA VESAă mai bucur că un an se duce, altul vine „în astă lume a-l urma”. Nu e un capriciu conjunctural, ci o concluzie – amar lucidă asupra unei realităţi care-ţi anulează din start orizontul de aşteptare şi perspectiva asupra unui viitor cert. Când nimic nu te mai motivează. Când, dincolo de diafana şi imperceptibilă poartă dintre ani, nu mai sesizezi decât… trecere. A mai trecut un an şi pentru cei tineri degringolada socială şi lipsa locurilor de muncă continuă.  Pentru cei trecuţi de tinereţe nu poate fi, în nici un caz, un motiv de bucurie.Vârsta biologică este cea care decide pentru tine în societate şi în lume, iar valoarea intelectuală, morală, profesională, înţelepciunea şi experienţa sunt anulate în favoarea unui „fizic” care sa-i dea pe spate pe cei saraci cu duhul. Agresiunea vremurilor în bătaia cărora stai de mai bine de două decenii te-a secătuit de energia vitală. Pentru că au fost multe şi s-au manifestat violent. Iar derapajele sociale te-au amprentat şi ele, în mod dramatic. Un bilanţ al neîmplinirilor, repetate la fiecare sfârşit de an, o fatalitate cronicizată devorează de mai bine de două decenii această ţară a situaţiilor paradoxale în care Timpul ca entitate filozofică  a încremenit pentru că  forţa morală a oamenilor este şi ea  anesteziată. Ai sentimentul acut că  România rămâne în continuare o ţară fără timp, periferică în a-şi asuma responsabiliăţi aici şi aiurea. Perspectiva asupra timpului parcă s-a anulat şi ea, chiar dacă, în virtutea obişnuinţei românii au chefuit, s-au amăgit că de acum încolo totul se schimbă, de parcă  schimbarea ar ţine doar de înlocuirea unui an convenţional cu un altul la fel de convenţional.  Şi s-au angrenat într-un festivism  ieftin şi camuflant, într-o frenezie de paradă, al cărei scop era eliberarea de adrenalină şi menţinerea iluzorie a speranţei. La urma urmei, avem motive de bucurie autentică? Când nu avem nici  cea mai vagă idee despre cum s-ar mai putea schimba această ţară în bine, cum şi cine ar putea bloca neantizarea şi disiparea ei… Când, dintr-o ţară onorabilă, cu o economie decentă, cu o politică externă  verticală, s-a preschimbat într-o amărâtă şi ieftină piaţa de desfacere,  din care profiturile celor puşi pe căpătuială pleacă spre marile Bănci strategice, iar ea, biata se umileşte pe la porţile Uniunii şi ale organismelor financiare internaţionale pentru câteva mii de miliarde  de euro, ca poporul acesta să poată supravieţui, în noua sa calitate de CONSUMATOR. Când dintr-un popor muncitor, demn şi onorabil, românii au ajuns cetăţeni de mâna a doua, angrenaţi într-un sistem de sclavie modernă, cu propunere, de a fi amprentaţi în Europa,  propunere ce vine din partea unui euro parlamentar PPE, neamţ de origine, cu gândire de Ev Mediu, pe numele său Elmar Brok, pentru care bunăstarea se revarsă pe dinafară, dar care se simte ameninţat de amărâţii Estului, plecaţi în căutarea unui loc de muncă in Germania, te mai poţi bucura? Sărăcia rămâne, dramele colective rămân, individualismul, retragerea într-o izolare antisocială prin definiţie rămân carateristici ale acestui timp, în care doar politicianismul, uneori agramat alteori confuz, de cele mai multe ori imbecil, e ridicat la rang de virtute. Chiar dacă aşa zişii reprezentanţi ai poporului sunt, în marea lor majoritate nişte obscuri anonimi, reprezentând un partid, o gaşcă sau un grup de interese, lipsiţi de competenţă, de  bun simţ sau de bună intenţie. Cum te poţi simţi sigur într-o ţară în care cei mai importanţi trei oameni în stat, lucru nemaiîntâlnit nicăieri în lume îşi plasează familia în  zona cea mai bănoasă? Preşedintele jucător şi viclean şi-a făcut fata eoroparlamentar, chiar dacă nimic n-o recomanda pentru asta. Primul ministru şi-a refăcut familia cu o europarlamentară – Daciana Sârbu fară cel mai mic scrupul de moralitate şi se sprijină pe un dinozaur politic ,socrul său Ilie Sârbu, lider al grupului senatorilor din Parlament.Iar preşedintentele Senatului, Crin Antonescu a decis, după drama prin care a trecut, că o mamă bună pentru fiica sa, care să se ocupe de ea cât mai mult, nu poate fi decât  tot un europarlamentar, care a divortat pentru el. Halal moralitate!!! PENTRU CE NE-AM BUCURA? Vreme trece, vreme vine. Cei mulţi rămân doar cu TRECEREA. Fără s-o şi înţeleagă… Maria Vesa Aursulesei

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook