Home Interviu Adela Rusu

Adela Rusu s-a născut cu pasiunea pentru fotografie. Retrăind momentele din copilăria sa, realizează că a avut în permanenţă contact cu fotografia, într-un mod indirect la început, unchiul său din partea tatălui fiind pasionat de fotografie, avea un laborator foto şi făcea  toate fotografiile familiei, surpinzând-o în toate etapele vieţii sale. Apoi, în clasele primare, Adela a câştigat la un concurs interşcolar un aparat foto pe film Smena cu care s-a jucat sub îndrumarea unchiului său care developa fotografiile, urmând ca peste ani să fotografieze toate excursiile pe unde mergea cu familia. Însă pe vremea aceea “nu m-am gândit că la maturitate acesta va fi modul meu de viaţă şi pasiunea care va da un sens vieţii mele”, ne declară Adela. “Fotografia pentru mine este ceva dincolo de pasiune, e un amalgam de bucurie, satisfacţie, terapie pentru suflet şi minte, e ceva ce mă întregeşte cu adevărat.” (Adela Rusu – artist fotograf, http://adelarusu.blogspot.ro/)

Rep.: Cei care au o pasiune adevărată simt şi după trecerea anilor un anumit sentiment de satisfacţie atunci când munca lor iese perfect.
A.R.: Este adevărat. Am aceleaşi trăiri şi sentimente de satisfacţie şi bucurie chiar şi acum după 10 ani de fotografie la nivel profesional, atunci când fotografia îmi iese aşa cum mi-am dorit.
Rep.: Cât din sufletul tău de copil pui într-o fotografie şi cât la sută îşi pune amprenta profesionistul?
A.R.: Cred că procentajul este 100% din ambele. Fără suflet nu poţi realiza o fotografie profesională, aşa cum este valabil şi invers. Sunt două ingrediente absolut obligatorii atunci când vrei să faci performanţă.
Rep.: Care sunt lucrurile pe care le surprinde fotografia, dar nu şi ochiul liber?
A.R.: Fotografia surprinde esenţa, o fracţiune de secundă în care declanşezi aparatul, poate surprinde emoţii şi atitudini care trec neobservate cu ochiul liber datorită înşiruirii trăirilor într-un mod trepidant.
Rep.: Care sunt tendinţele din acest an în materie de fotografii?
A.R.: Datorită milioanelor de fotografii care ne înconjoară peste tot, tendinţa este întotdeauna să vii cu o abordare unică şi originală care să genereze un impact pozitiv.
Rep.: Ce se premiează la un concurs de fotografie? Sunt importante premiile?
A.R.: Toate concursurile de fotografie au acelaşi scop: să promoveze arta fotografică prin abordarea originală a subiectelor, prin prelucrarea fotografiilor, prin mesajul transmis şi impactul asupra privitorului. Acestea sunt criteriile de care se ţine cont la premierea unei fotografii. Mă bucur extrem de mult atunci când fotografiile mele câştigă premii, asta înseamnă că au produs emoţie şi impact. La saloanele de fotografie participă sute de fotografi din toată lumea cu mii de fotografii, aşa că bucuria mea este nemărginită când fotografiile mele sunt premiate alături de cele mai frumoase din cadrul acelui salon.
Rep.: Anul 2016 cu câte premii a venit şi care premiu te-a bucurat cel mai mult?
A.R.: În 2016 am câştigat 27 de premii de care sunt foarte mândră! Cel mai important a fost ,,Marele premiu la Salonul Naţional de Fotografie Turistică” cu fotografia Barajul Valea Drăganului. Apoi au fost medaliile de aur oferite de Societatea Americană de Fotografie la salonul de la Brăila 2016, medalia de aur oferită de Uniunea Internaţională a Fotografilor la salonul de la Kiev 2016, acestea fiind cele mai recente.
Rep.: Nu toată lumea este fotogenică. Cum ajuţi persoanele care nu sunt fotogenice şi ce sfaturi ai pentru ca ele să fie mulţumite de pozele făcute?
A.R.: Nu toate persoanele sunt fotogenice, este adevărat, dar toate au o frumuseţe aparte, mai mult sau mai puţin vizibilă şi atunci trebuie să scoţi în evidenţă ceea ce o avantajează cel mai mult. Fiecare persoană se vede într-un fel anume şi de multe ori mi s-a întâmplat ca persoanele fotografiate să rămână plăcut surprinse de ceea ce exprimau în fotografii, stări despre care nu se credeau capabile să transmită.
Rep.: Cât de importantă este relaţia fotografului cu modelul? Se întâmplă să aveţi păreri total diferite? Ce faci în această situaţie?
A.R.: Relaţia fotograf – model este foarte importantă. Trebuie să ai o comunicare deschisă, să-l faci să înţeleagă ce sentiment sau atitudine doreşti ca el să exprime în imagine. Pentru a putea rezolva toate aceste probleme într-un timp suficient de scurt este nevoie de multă experienţă, de exerciţiu şi de o bună cunoaştere a caracterului şi comportamentului uman. De asemenea este nevoie de talent şi farmec personal pentru a convinge modelul, pentru a-i învinge reticenţa şi neîncrederea şi pentru a obţine cooperarea acestuia. Pur şi simplu iubesc să lucrez cu oamenii şi să creez acea punte minunată de comunicare între noi. Cum spuneam, fotografia este o terapie pentru sufletele noastre.
Rep.: Care a fost cel mai îndrăzneţ proiect?
A.R.: Cel mai îndrăzneţ proiect a fost ,,POVEŞTI DE DRAGOSTE”. Am fotografiat 50 de cupluri în ipostaze potrivite temperamentului lor şi am redat povestea lor de dragoste în câteva rânduri ca un colaj peste fotografia propriu-zisă. A fost un proiect minunat şi m-am bucurat că am avut ocazia să fotografiez cupluri frumoase care emanau iubire prin gesturi, vorbe şi cuvinte. Eu cred în iubire.
Rep.: Călătoreşti? Ce înveţi din călătoriile tale?
A.R.: Călătoresc, nu atât de mult pe cât mi-aş dori, dar important este ca fiecare drum al meu, fie că este făcut în ţară sau în străinătate, să îmi aducă bucurie în suflet şi multe fotografii de care să fiu mulţumită.
Rep.: Care este refugiul tău?
A.R.: Fotografia. ,,Mănânc” fotografie, respir fotografie, visez fotografie, îmi imaginez fotografie, datorită ei sunt departe de orice negativisme din viaţa reală care din păcate ne înconjoară tot mai mult.
Rep.: Care este cea mai mare realizare a ta de până acum?
A.R.: Mi-am îndeplinit visul, acela de a preda. Mi-am dorit dintotdeauna să împărtăşesc cu oamenii cunoştinţele mele, ca ei să înveţe din experienţele mele, să acumuleze lucruri noi şi pozitive din tot ce am învăţat eu până acum şi mai ales să încerc puţin câte puţin să aduc bucurie şi sentimente frumoase în viaţa oamenilor care cred în mine şi în capacitatea mea de a le fi profesor.
Rep.: Ce-i înveţi pe cursanţi le cursul de fotografie?
A.R.: Încerc ca prin cursurile mele să le insuflu dragostea pentru fotografie şi să le arăt cât de mult poate ea să schimbe viaţa unui om. Fotografia, înainte de toate, trebuie făcută cu pasiune, prin prisma aceasta trebuie să percepem fotografia şi abia după aceea să ne gândim şi la satisfacţiile materiale pe care ea le poate aduce. Un bun fotograf se formează în ani de muncă şi de experienţe atunci când are o înclinaţie artistică cu care se naşte, altfel devine totul mecanic şi capătă o valoare mult diluată.
Rep.: Ipotetic, dacă ai putea să fotografiezi doar un loc sau doar un chip toată viaţa ta, care ar fi acesta?
A.R.: Oamenii. Aş fotografia toată viaţa mea oamenii pentru că ei însufleţesc orice fotografie din punctul meu de vedere.
Rep.: Crezi că stăpâneşti arta fotografiei suficient? Mai ai de învăţat?
A.R.: Cine crede că stăpâneşte totul se amăgeşte amarnic. În fotografie ca şi în orice domeniu apar tendinţe noi, stiluri noi, abordări noi, în fiecare găseşti o sursă de inspiraţie şi îţi dai seama că mai ai mult de acumulat. Omul cât trăieşte învaţă, aşa că mereu sunt într-o continuă provocare.
Rep.: Ce vezi tu într-o imagine, ceea ce modelul nu surprinde şi nu înţelege?
A.R.: Eu percep şi văd fotografia într-un mod artistic şi caut să realizez o poveste în fiecare cadru de-al meu. Nu toată lumea este angrenată în această gândire şi percepţie. Fiecare percepem şi gândim diferit în funcţie de cunoştinţele noastre şi experienţele acumulate de-a lungul timpului.
Rep.: Care este fotografia ta preferată? Cum te simţi acum când ai reuşit să aduci arta fotografică la un alt nivel?
A.R.: Fotografia mea preferată este ,,AMINTIRI”, o fotografie realizată cu Petra Boanta, un model drag mie, în gara din Felix. De fiecare dată când privesc acea fotografie am acelaşi sentiment de mulţumire şi de bucurie. Sunt fericită şi mă simt împlinită, ştiu că este cineva acolo SUS care mă iubeşte şi căruia îi aduc mulţumire. Mulţumesc şi familiei mele care mă susţine şi mă ajută în tot ce îmi propun să fac şi prietenilor mei care sunt alături de mine.
Rep.: Ce urmează? Un vis pentru 2017?
A.R.: Ce urmează? O muncă asiduă pentru că mi-am propus multe proiecte, bineînţeles toate legate de fotografie: expoziţii, tabere, concursuri de fotografie şi ieşiri fotografice cu toţi cursanţii. Motto-ul meu: “Photography makes the world better and happier” (fotografia face lumea mai bună şi mai fericită). În 2017 îmi doresc să fiu sănătoasă şi să-mi pot realiza visele!

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare
0 7

0 90

Lasa un mesaj

Facebook