Home Interviu Alice Condurache

Alice Condurache are 19 ani şi este studentă la Facultatea de Arte, secţia de Arte Decorative din cadrul Universităţii din Oradea. “Acolo unde sufletul nu însoţeşte mâna artistului, nu există artă” (Leonardo Da Vinci) este unul dintre citatele preferate ale lui Alice care consideră că “opera de artă reprezintă o realitate filtrată prin intermediul sufletului nostru”. Încă din clasa a V-a, tănăra şi talentata artistă a participat la diferite concursuri sau evenimente care implică desenul sau pictura. Unul dintre acestea a fost Concursul Naţional “Omagiul Ştefan Luchian” la care a obţinut în 4 ani, trei premii I şi un premiu II. În urma vizionării vernisajului, tinerei artiste i s-a lansat invitaţia de a pregăti expoziţia cu tematica “oraşul vechi” în cadrul conferinţei anuale a Ordinului Arhitecţilor din România, desfăşurată la Uzina de Ape din Judeţul Suceava. Este o tânără ambiţioasă, pasionată de arte care speră din suflet că arta va continua să-i aducă bucurie multă vreme de acum încolo. Alice ne adresează invitaţia de a participa la o expoziţie diversificată, la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” în cadrul căreia expune peste 30 de lucrări efectuate în diferite tehnici. Expoziţia va fi deschisă până în data de 19 mai. Prin expoziţia sa personală, Alice se adresează tuturor iubitorilor de arte vizuale, pe care îi aşteaptă cu drag să-i fie alături.

Rep.: Când spui “artă” ce doreşti să exprimi? Ce înseamnă arta pentru tine?
A.C.: Pentru mine arta reprezintă universul propriu pe care îl construiesc. De aceea cred că educaţia artistică joacă un rol mai important decât alte obiecte de studiu, în configurarea personalităţii umane, prin dezvoltarea sensibilităţii caracterului şi prin creativitatea modalităţilor de exprimare în descoperirea sinelui.
Rep.: Alice… este un nume minunat! Ţi-a purtat noroc până acum?
A.C.: Numele meu are o istorie interesantă. Trebuia să fiu numită Alicia, dar pentru că s-a greşit la scriere a rămas Alice şi cred că mă reprezintă mai mult. Pot spune că prietenii asociază numele meu cu “Alice în ţara minunilor”, eu fiind un prototip al acestui personaj datorită lumii pe care încerc să o conturez prin operele mele.
Rep.: Care este citatul preferat, motto-ul tău după care te ghidezi în viaţă?
A.C.: “Trudeşti din greu şi munca se transformă-n cărămizi! Aşa că, ridică fruntea sus cărămidare!” Acest citat mă motivează să nu renunţ niciodată la visul meu, chiar dacă trebuie să muncesc din greu pentru el, iar atunci când simt că vreau să renunţ mă ajută să conştientizez ceea ce am reuşit să clădesc până în acel moment.
Rep: În ce măsură te-a atras arta lui William Morris?
A.C.:  Am fost atrasă de predirecţia sa pentru detalii şi pot afirma că amândoi ne însuşim pasiunea pentru lumea vegetală. William Morris s-a axat foarte mult pe studiul ornamentului şi a creat nenumărate brocarturi şi modele pentru tapiserii, toate având la baza lumea vegetală. El a afirmat că “arta se află în natură, iar cine o poate desena, acela o posedă!” Inspirată de opera şi filosofia sa, am decis să mă axez în viitor pe artele decorative.
Rep.: Cum defineşti arta decorativă?
A.C.: Consider că artele decorative reprezintă un limbaj construit din imagini cu scopul de a reda o stare şi o anumită atmosferă. Şi totodată cel mai vizibil argument este acela că nimic nu face realitatea mai frumoasă decât arta.
Rep.: Expoziţia de acum de la Biblioteca Şincai, ce titlu are şi care sunt lucrările expuse?
A.C.: Expoziţia nu are un titlu anume. Ea cuprinde cele mai sugestive lucrări ale mele din ultimii cinci ani. Am expus lucrări în diferite tehnici tocmai pentru a îngloba complexitatea mediilor artistice. Cred că va avea succes deoarece am primit încurajări încă dinainte de a le expune. Am fost susţinută de doamna Mioriţa Sătean, fără ajutorul căreia expoziţia nu ar fi avut loc, apoi doamna Decan de la Facultatea de Arte, Corina Andor, cadre didactice de la facultate, familie, colegi, prieteni.
Rep.: Realitatea văzută prin ochii artistului este aceeaşi cu realitatea pământeană?
A.C.:  Cel mai probabil nu! Artistul vede lumea prin intermediul sufletului. El caută frumosul şi este fascinat şi dornic să îl reproducă atunci când îl găseşte. Pe când omul obişnuit vede realitatea cu ochii minţii, iar frumosul nu-i transmite decât o simplă stare care apoi se pierde, înăbuşită fiind de grijile vieţii cotidiene.
Rep.: Ce face ca o lucrare să fie unică?
A.C.:  O lucrare este unică atunci când artistul investeşte în ea mai mult decât culori. Aceasta poate fi considerată o capodoperă când transmite aceleaşi sentimente şi cunoscătorilor de artă, dar şi oamenilor de rând.
Rep.: Până la ce nivel doreşti să ajungi cu arta ta?
A.C.: Nu mi-am propus să ajung chiar pe culmile istoriei. Sscopul pentru care desenez e să contribui prin opera mea la bucuria celor din jurul meu. Dacă reuşesc să fac asta, mi-am atins ţelul. Şi mai mult decât orice, arta mi-a adus până acum doar bucurii şi sper să mă bucur de ea multă vreme de acum încolo.
Rep.: Care este lumina pe care o iubeşti şi încerci să o redai în lucrările tale?
A.C.: Prefer lumina caldă, aurie. Dar în majoritatea lucrărilor am folosit lumina rece, întrucât au fost realizate cu lumina de zi.
Rep.: Ţi-ai intitulat lucrările?
A.C.: M-am gândit la câteva titluri, dar nu au fost intitulate decât prea puţine dintre ele. Am câteva studii: “Casa Sofian”, “Poartă din Arad”, “Natură static”. Lucrarea “Evolutai” face parte dintr-un grup de trei piese de dimensiuni diferite, cu rolul de a decora încăperea unui tribunal. Astfel, spaţiul creat sugerează prin abundenţă de tonuri şi nuanţe cromatice, ideea de evoluţie, continuitate, ideea că tot ce există în lume se află în condiţiile unui raport de interdependenţă, iar esteticul poate fi oferit atât prin simplitate, cât şi inegalitate. Lucrarea descrie evoluţia lumii cu societatea şi dictaturile ei, care se îndepărtează de secolele de aur devenind din ce în ce mai complicate, dar lipsită de valoare. Acest Argument este simbolizat de fluturi care pe măsură ce evoluează devin tot mai complicaţi, dar îşi pierd valoarea celor dintâi.
Rep.: Care este lucrarea preferată de tine din cadrul expoziţiei şi de ce ?
A.C.: Lucrarea mea preferată este un studiu după o poartă din Arad. Am vrut să redau frumuseţea clădirilor de altădată pusă în contrast cu acţiunile distructive pe care societatea contemporană le are prin faptul că nu le valorifică, lăsându-le să se piardă.
Rep.: Cu ce culori te joci?
A.C.:  Îmi place combinaţia de griuri cu nuanţe de albastru… Sau ocru cu bordo sau albastru.
Rep.: La ce formă de artă excelezi? Ce formă de artă abordezi mai uşor?
A.C.: Excelez în pictura pe sticlă şi basso-reliefuri. Cel mai uşor e să abordez tehnica basso-reliefului întrucât e o tehnică simplă care garantează succesul.
Rep.: Cum te-ai acomodat la Oradea? Ce-ţi place, ce nu-ţi place aici?
A.C.: M-am acomodat repede aici. Îmi place foarte mult oraşul, în special arhitectura veche şi abundenţa de clădiri ART-Nouveau de pe teritoriul Oradiei. În schimb, încă nu m-am obişnuit cu ideea de a înlocui borşul cu supele dulci specifice acestei zone.
Rep.: Ţi-ai făcut prieteni la Oradea? Crezi în prietenie la vârsta ta?
A.C.: Da, mi-am făcut prieteni. Ceea ce e interesant la prietenii noi e că toţi sunt cu mult mai în vârstă ca mine. Cred în prietenii la vârsta mea şi mă simt onorată să pot spune că am prieteni adevăraţi.
Rep.: Unde ţi-ai dori să ai o expoziţie? Care este visul tău?
A.C.:  Îmi doresc că arta mea să fie apreciată şi să fie considerată o operă de calitate. Îmi doresc să fac ceea ce iubesc şi să iubesc ceea ce fac. Doresc să îl onorez pe Dumnezeu pentru şi prin talentul pe care mi l-a dăruit.

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare
0 268

0 5190

Lasa un mesaj

Facebook