Home Interviu Corina-Elena Andor

Corina-Elena Andor, decan al Facultăţii de Arte din Oradea, este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România din 199. A absolvit Academia de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj Napoca şi s-a specializat în Arte Textile, pentru că, mărturiseşte artista, este „atrasă chiar de material şi felul în care se construiesc obiectele textile, chiar pornind de la fibră/fir.” Artele textile reprezintă un domeniu relativ nou în România, care s-a impus ca o activitate cu mare potenţial expresiv, producând o transformare în modul ei de receptare. În România, după jumătatea veacului al XX-lea, artele decorative s-au dezvoltat alături de industria de profil. Elena-Corina Andor a iniţiat şi promovat numeroase activităţi expoziţonale şi workshop-uri specializate. Este un artist care se implică în viaţa comunităţii din care face parte şi crede că domeniul artelor este un domeniu al viitorului şi-i încurajeajă pe tinerii care doresc să urmeze Facultatea de Arte, pentru că arta aduce în viaţa noastră frumuseţe şi, de ce nu, multe oportunităţi. Personal, a desfăşurat o activitate expoziţională foarte bogată, atât în cadrul unor expoziţii personale, din care amintim “Dragon-studiu”, cât şi expoziţii naţionale şi internaţionale. A publicat şi cărţi care au ca principal subiect materialele textile. Artista încearcă prin tot ceea ce face să găsească un echilibru între artistul Corina-Elena Andor şi decanul Facultăţii de Arte, Corina-Elena Andor. Şi reuşeşte acest lucru.

Rep.: Cine este Corina-Elena Andor? De unde sunteţi?
C.A.: M-am născut la Bistriţa, asta e sigur, dar mă simt legată de mai multe locuri în care am stat. Sunt în Oradea de aproape douăzeci de ani, iar asta înseamnă că este oraşul în care am locuit cel mai mult timp.
Rep.: Când şi cum a început pasiunea pentru artă?
C.A.: E greu de spus. Nu am crescut într-un mediu care să valorizeze prea mult acest domeniu. Interesul meu pentru artă s-a conturat în perioada liceului. Deşi am studiat matematică-fizică, am avut un profesor de română care s-a ambiţionat să ne arate că există tot felul de lucruri frumoase şi că formele de exprimare sunt variate.
Rep.: Cine v-a influenţat în alegerea carierei în acest domeniu sensibil al artei?
C.A.: Am fost genul de elev care desena pe toate caietele. Mama mea a considerat că se poate face o carieră din asta şi că este un domeniu frumos. M-a încurajat şi m-a susţinut. Cred că i-ar fi plăcut şi ei să urmeze un astfel de drum. De fapt, între studenţii noştri sunt mulţi care spun asta despre părinţii lor.
Rep.: Cum a fost viaţa de studentă la arte şi care este cea mai frumoasă amintire de pe vremea aceea?
C.A.: Am terminat facultatea la Cluj, la Academia de Arte Vizuale ,,Ioan Andreescu”, actualul U.A.D. A fost o perioadă de deschidere. Atmosfera era foarte plăcută. Am avut ocazia să întâlnesc oameni deosebiţi de care m-am bucurat, atât profesori, cât şi colegi. Este chiar o mare fericire să trăieşti între oameni cu care să poţi avea o comunicare fluentă, subiecte şi interese comune. În plus, de ce să nu recunosc, a fost o perioadă lipsită de griji. Nu cred că am o amintire preferată.
Rep.: Care au fost cele mai interesante provocări ca artist?
C.A.: Integrarea într-un sistem care nu funcţionează. Lucrurile s-au mai schimbat, dar când am terminat facultatea a fost destul de dificil.
Rep.: Care este forma de artă care vă este mai familiară?
C.A.: Artele decorative în general.
Rep.: Care a fost prima lucrare pe care aţi realizat-o? Vă mai amintiţi? Cum a fost realizată şi unde aţi expus-o?
C.A.: După terminarea facultăţii, printre primele lucrări a fost o serie de mici obiecte textile, „Microbi”, expusă pentru prima dată la un spital din Cluj. A fost o expoziţie de grup organizată într-un spaţiu neconvenţional.
Rep.: Cine vă influenţează în alegerea temelor lucrărilor şi cum vă alegeţi subiectele?
C.A.: Nu am o strategie anume. Mediul în care trăiesc tinde să se reflecte din ce în ce mai mult în lucrările mele, cu bune şi cu rele, mai ales în ultimul timp.
Rep.: Ce v-a motivat să alegeţi o carieră în domeniul învăţământului universitar?
C.A.: A fost mai degrabă o oportunitate. Treptat mi-am dat seama că sunt multe lucruri de făcut în acest domeniu.
Rep.: Ce credeţi că îi motivează pe tineri să aleagă Facultatea de Arte?
C.A.: Motivaţiile lor sunt diferite şi uneori în funcţie de ele se şi repartizează pe cele cinci specializări pe care le oferim (Pictură, Grafică, Arte Decorative, Modă-Design Vestimentar şi Design). Sunt unii care sunt motivaţi de o anumită sensibilitate pe care o conştientizează, alţii au o îndemânare deosebită pe care doresc să o valorifice şi desigur această alegere poate fi chiar pragmatic, având în vedere faptul că în acest domeniu se pot realiza cariere frumoase. Avem foşti absolvenţi care au firme proprii de design, de creaţie vestimentară, sunt profesori sau au înfiinţat organizaţii active în viaţa socială a comunităţii.
Rep.: Consideraţi că studenţii de la arte au o viziune clară asupra viitorului lor?
C.A.: Unii da, alţii nu, dar de multe ori viaţa se construieşte din mers. Azi, există meserii despre care nimeni nu auzise în urmă cu cinci ani.
Rep.: Dumneavoastră cum îi susţineţi pe tinerii artişti?
C.A.: În primul rând încerc să îi sprijin în activitatea lor principală, aceea de a învăţa, de a acumula informaţiile şi deprinderile de care au nevoie în domeniul în care vor activa. Apoi încercăm să organizăm diverse activităţi extracuriculare care să îi ajute să cunoască mediul în care se vor integra. În general, mai ales dacă au propriile idei, încerc să îi ajut să le concretizeze, atât cât mă ajută experienţa proprie şi recunosc că uneori am eu de învăţat de la ei.
Rep.: Care este lecţia cea mai importantă pe care doriţi să o transmiteţi studenţilor dumneavoastră?
C.A.: Este important să ştie că talentul nu este nicodată suficient şi că pentru a obţine rezultate este nevoie de efort şi nu înseamnă că vor fi nefericiţi în timp ce depun acest efort. Este nevoie să fie atenţi la ce se întâmplă în jurul lor, să cunoască pentru a putea analiza şi să îşi dezvolte spiritul critic pentru a putea evolua.
Rep.: Care este cea mai mare provocare a funcţiei de decan al Facultăţii de Arte din Oradea?
C.A.: Trebuie să recunosc că munca administrativă. Din păcate nu prea mai am timp să creez sau să expun, dar am totuşi câteva lucrări inspirate din realitatea birocraţiei cu care ne confruntăm.
Rep.: Consideraţi că artistul trebuie să se implice în viaţa socială, în comunitatea din care face parte? Dacă da, care sunt mijloacele pe care le foloseşte?
C.A.: Da, cu siguranţă. În primul rând cred că arta are un rol mare în educaţie şi nu mă refer neapărat la educaţia de specialitate. Prin artă avem acces la părţi importante din propria personalitate, dar şi la o percepţie mai complexă a realităţii înconjurătoare. Când spun educaţie mă gândesc, atât la orele (puţine) din programele şcolare din învăţământul preuniversitar, cât şi la numeroasele evenimente specifice organizate în comunitate prin care practic se asigură educaţie pe tot parcursul vieţii. În al doilea rând, o comunitate artistică bine conturată şi care oferă produse de calitate poate contribui substanţial la conturarea unei imagini specifice a unei comunităţi, individualizând-o. Acest aspect poate deveni important în dezvoltarea turismului, spre exemplu. Sunt şi alte mijloace, desigur. Arta ca mijloc de protest este un alt subiect interesant.
Rep.: Există o comunitate culturală în Oradea?
C.A.: Da, există, deşi nu este prea bine coagulată.
Rep.: Sunteţi un formator de conştiinţă şi de artişti. Este o responsabilitate grea, uşoară?
C.A.: Este o responsabilitate destul de grea.
Rep.: Facultatea pe care o conduceţi are o activitate foarte bogată. În ce constă aceasta?
C.A.: După cum spuneam, organizăm numeroase evenimente extracuriculare care îi ajută pe studenţi să cunoască mediul în care vor active, dar le oferă şi ocazia să se facă cunoscuţi. Aş enumera câteva dintre evenimentele care au deja tradiţie pe domeniul Arte Vizuale : Imagini în dialog, care este expoziţia în care studenţii facultăţii şi elevii Liceului de Arte au ocazia să vadă cu ce se ocupă profesorii lor, Gala diplomelor – expoziţie şi prezentare de modă cu lucrările de licenţă din fiecare an, Design-Expo, expoziţia celor de la design organizată la Biblioteca Universităţii din Oradea şi alte multe alte evenimente organizate în oraş, judeţ sau în alte oraşe din ţară cu diverse ocazii. Nu în ultimul rând, vreau să menţionez că organizăm anual Video Art Event- festival internaţional de artă video, în parteneriat cu o asociaţie din Milano. Unul dintre cele mai importante proiecte, din punctul meu de vedere, este cel realizat în acest an cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor: Student pentru o zi, profesor pentru o viaţă/Ateliere mizucale de tineret şi care va fi continuat şi în anii viitori. Consider că formarea unei legături stabile şi fireşti cu mediul preuniversitar este esenţială pentru dezvoltarea oricărui domeniu.
Rep.: Cum comunicaţi cu studenţii? Ce fel de relaţii există între dumneavoastră şi studenţi?
C.A.: Încerc să promovez o relaţie deschisă şi constructivă, o relaţie în care studenţii să devină parteneri de dialog, iar pentru ca acest lucru să se întâmple e nevoie ca toată lumea să fie relaxată şi să nu se teamă să expună propriile păreri. Sigur, treptat învăţăm să argumentăm şi avem nevoie de documentare, dar ţin foarte mult ca ei să capete încredere în sine şi să facă propriile descoperiri. Cred că sunt mai degrabă un fel de ghid.
Rep.: Care este cea mai mare satisfacţie a dumneavoastră ca artist? Dar în calitate de decan?
C.A.: Să văd că există public pentru ceea ce fac. Să văd absolvenţi care au reuşit în ceea ce şi-au propus.
Rep.: Un mesaj pentru viitorii studenţi de la Facultatea de Arte?
C.A.: Este un drum frumos. Arta este un domeniu care are mai multe perspective decât s-ar putea bănui la o primă vedere.

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare
0 38

0 4771

Lasa un mesaj

Facebook