Home Interviu COSTICĂ MARIAN

Mureşan Marinică Costică este din Satu Mare, dar locuieşte în Oradea de 6 ani. Are 24 de ani, a absolvit Facultatea de Geografie şi Turism (Oradea), specialitatea Kinetoterapie şi Motricitate specială, Educaţie fizică şi sportivă. Costi este un atlet complet înzestrat cu viteză, forţă, rezistenţă şi îndemânare. A obţinut 27 de medalii la campionatele naţionale şi universitare de atletism, iar unul dintre cele mai bune rezultate obţinute pe plan internaţional a fost locul 4 pe echipe, la Cupa Europei la atletism din 2015, de la Inowroclaw, Polonia. “Ca sportiv, cel mai frumos sentiment pe care-l trăieşti este să îţi reprezinţi ţara şi să lupţi pentru ea cu mândrie”, ne-a declarat Costi. Este o persoană ambiţioasă, luptătoare şi-i place să aducă bună dispoziţie în jurul său. Pentru Costi, atletismul înseamnă educaţie, disciplină, luptă, un stil de viaţă care-l face fericit. A învăţat să câştige, dar şi să piardă, însă firea glumeaţă şi vorbăreaţă nu l-a părăsit niciodată. “Unii poate vor crede despre mine că-s oleacă, nebun, dar îmi place viaţa şi oamenii fericiţi”. Deşi foarte tânăr, Costi ne oferă o frumoasă lecţie de viaţă, ştiut fiind faptul că participarea însăşi la o competiţie de decatlon este o probă de maturitate, în care ai nevoie de o inteligenţă specială, de putere fizică şi de un psihic foarte puternic.

Rep.: Ce anume te-a motivat să te apuci de sport?
M.C.: Sunt o fire energică, sunt un om plină de viaţă şi încă din şcoala primară, la orele de educaţie fizică la alergări eram cel mai rapid din clasă şi, uneori, chiar mai bun decât cei din clasele mai mari. Îmi plăceau alergarea şi săriturile. O urmăream cu admiraţie pe Gabriela Szabo, una dintre cele mai bune atlete ale lumii.
Rep.: Acum, în acest moment al vieţii (eşti foarte tânăr) îţi poţi imagina viaţă fără sport?
M.C. Nu mi-aş putea imagina viaţa nici măcar o secundă fără sport. Sportul e viaţa mea. Alerg în fiecare zi şi încerc să mă depăşesc pe mine. De mic mi-am dorit să ajung un sportiv bun şi să îmi reprezint ţara într-un concurs. Intenţionez să mai fac sport la un nivel înalt măcar 5-6 ani de acum încolo, cred că mai am multe de spus şi de demonstrat.
Rep.: Ce anume te atrage la atletism?
M.C. Atletismul este un sport individual, în care sacrificiile sunt înaintea satisfacţiilor. Muncesc un an de zile pentru 2 zile de concurs. În atletism sunt eu singur şi un lucru este sigur: munca nu ţi-o fură nimeni.  Talentul meu este muncă şi acest lucru m-a atras spre atletism. În momentul în care m-am lăsat de handbal, am vrut să fac ceva pe cont propriu unde să nu am nici o scuză. Iar în ceea ce priveşte participarea la decatlon, fiecare probă cere o pregătire aparte. Nu poţi participa dacă nu eşti un atlet complet. Aici ai nevoie de viteză, rezistenţă, coordonare, forţă, îndemânare…Când am început atletismul am fost selectat pentru a participa la proba de aruncare a suliţei, iar pe parcurs am practicat şi celelalte probe din atletism, eu neavând o calitate motrică foarte bună cum ar fi viteza cu care trebuie să te naşti. Astfel, m-am hotărât împreună cu antrenorul meu de la Satu Mare să participăm la probe combinate.
Rep.: Consideri că atletismul este destul de mediatizat ?
M.C.: Lumea sportului de astăzi s-a dezvoltat enorm, iar media conduce tot în ziua de azi. Atletismul, din păcate, este foarte puţin mediatizat. Poate că spectacolul nu este atât de fabulos ca şi un gol la fotbal sau un coş la baschet, însă credeţi-mă că este sportul rege care cere o disciplină de fier, iar spectacolul oferit, uneori, poate fi mai frumos ca şi la alte sporturi.
Rep.: Ce înseamnă pentru tine să obţii medalii?
M.C.: Înseamnă răsplata muncii mele, a trudei de zi cu zi la antrenament.  Lupt să mă întrec pe mine însumi şi apoi să iau locul I. Succesul îl împărtăşesc cu cei dragi pe care îi fac fericiţi prin reuşitele mele. O medalie se câştigă în 11 secunde, cât alergi 100 m, dar în spatele celor 11 secunde se află 1000 de ore de muncă la antrenamente.
Rep.: Cum te simţi înainte de competiţie şi ce simţi la finalul unei competiţii?
M.C.: Mă gândesc, mă rog, în timp ce mă încearcă tot felul de emoţii negative sau pozitive, trăiri, vise…Am emoţii, însă dacă sunt pregătit ele devin constructive şi ele vor duce la performanţă. La final sunt epuizat, slăbit de puteri, însă pe mine succesul, secundele de bucurie de la final, mă bucură sufleteşte. Uneori mai sunt şi eşecuri, însă mă ridic şi spun că poate atât am putut astăzi şi  voi munci ca mâine să demosntrez că pot şi mai mult.
Rep.: Cum reuşeşti să te menţii în formă?
M.C.: Făcând sport zi de zi, câte 9 antrenamente pe săptămână, a câte 2 ore, antrenamente de forţă, de alergări, de sărituri, alimentaţie sănătoasă, odihnă multă, cu alte cuvinte, un program bine organizat. Antrenamentul care funcţionează cel mai bine pentru mine ca atlet este antrenamentul de viteză în regim de rezistenţă. Este unul dintre favoritele mele şi evident este şi specific probei pe care o practic la fel ca şi antrenamentul de haltere, exerciţii specifice,
Rep.: Care sunt cele mai mari plăcute momente din cariera de atlet, dar şi de antrenor de fitness?
M.C.: În calitate de sportiv, momentul în care mi-am reprezentat ţara la o competiţie internaţională, iar în calitate de instructor de fitness, în momentul în care citesc în zâmbetul clienţilor mulţumirea, rezultatul şi satisfacţia progresului.
Rep.: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată de la cineva?
M.C.: Să nu renunţ niciodată la ceea ce fac să merg mai departe, pentru că munca îmi va fi răsplătită odată şi odată şi să fac din suflet tot ceea ce fac în sport şi nu numai. Îi mulţumesc acelei persoane şi în ziua de astăzi, îl respect şi îmi voi aminti mereu de el.
Rep.: Care este sfatul pe care-l dai tu celor care doresc să facă o carieră în sport?
M.C.: Să muncească şi să creadă în talentul lor, să facă mereu ceea ce le place cu adevărat şi evident, să nu îşi piardă niciodată speranţa.
Rep.: Ce faci în timpul liber? Cum te relaxezi? Ce pasiuni ai în afară de sport?
M.C.: Nu prea am timp liber. Duminica este singura zi liberă. Mă relaxez ascultând muzică sau citind articole de sport care mă motivează uneori. O altă pasiune, în afara sportului, este cântatul. Şi cu siguranţă iubesc fitnessul. Pentru mine să fiu antrenor de fitness este ca şi cum aş fi un dirijor bun în mişcarea de masă, în sportul de masă, al unei “orchestre” formate din oameni care doresc să se menţină în formă la sală şi nu numai.  Pentru mine este un hobby pe care îl fac cu mare plăcere. Îmi place să lucrez cu oamenii, dorind să devin peste câţiva ani antrenor şi să antrenez şi sportivi, să cresc campioni, iar cariera de instructor de fitness este doar un început. Încă sunt în perioada de studiu, învăţ să cresc şi într-o zi am să fiu cel mai bun antrenor şi voi avea ce împărtăşi sportivilor mei. Am răbdare pentru că îmi place ceea ce fac dincolo de satisfacţiile care ţi le aduce această meserie. Trebuie să fiu un bun îndrumător şi un bun psiholog pentru că lucrez cu omul de rând care are nevoie de susţinere şi motivaţie din partea mea. Mi-am construit o relaţie foarte bună cu clienţii mei, îm doresc să fim prieteni şi să păstrez mereu legătura cu fiecare dintre ei.
Este adevărat că am întâlnit şi persoane dificile care refuză să facă anumite exerciţii, dar tocmai în asta constă frumuseţea muncii mele: să-i ajut să-şi depăşească limitele şi temerile.
Rep.: Ce planuri ai pentru viaţă? La ce visezi?
M.C.: Evident ca orice sportiv îmi doresc să ajung la Olimpiadă. Cred că aş putea să îmi realizez acest vis. Deocamdată, însă, îmi doresc ca în acest an să realizez baremul de participare la campionatul european de probe combinate organizat în Spania Monzon 2017, 1-2 iulie. Îmi doresc să am o carieră în domeniul sportului şi în ministerul afacerilor interne activând că sportiv, dar şi ca antrenor. Îmi doresc să fiu sănătos să pot munci, să am putere de luptă în continuare pentru a fi mai bun mâine decât am fost astăzi .
Rep.: Ai regretat vreodată că te-ai apucat de sport? Nu este prea greu?
M.C.: Nu am să regret niciodată această alegere, deoarece sportul m-a educat, m-a învăţat să lupt, să merg mai departe şi să îmi pun în valoare calităţile. Este foarte grea viaţa ca sportiv de performanţă, pentru că nu ai timp de distracţii şi trebuie să te sacrifici pentru a face perfomanţă. Este greu mai ales când apare durerea sportivă care uneori este ca un perete imens, însă pe care o depăşeşti pentru că ea este trecătoare deoarece după linia de sosire te aşteaptă succesul, bucuria şi mulţumirea efortului depus.
Rep.: Ce faci când pierzi? Ce faci când câştigi?
M.C.: Îmi spun că merg mai departe şi că poate aşa a trebuit să se întâmple azi, iar  mâine merg din nou la antrenament, îmi amintesc ce am greşit şi voi îmbunătăţii pentru a putea câştiga. Când câştig sunt cel mai fericit, chiar dacă cuceresc o medalie la naţionale sau la un concurs cu o importantă mai mică, pentru fiecare muncesc şi mă simt împlinit şi satisfăcut de mine şi de munca mea. Mulţumesc tuturor celor care sunt lângă mine şi cred în mine. Voi participa la decatlon până mă vor ţine balamalele, să spun aşa, până voi avea putere şi voi fi sănătos şi îmi voi face recorduri peste recorduri. Asta este deocamdată viaţa mea.  Chiar dacă nu sunt un tip talentat şi nu sunt o vedetă în sportul meu, sunt mulţumit cu ceea ce am realizat până acum şi merg mai departe cu speranţe că într-o zi va sosi şi timpul meu în care voi putea spune prin mişcare cine sunt cu adevărat.
Rep.: Ce doreşti să le transmiţi celor care vor citi acest interviu?
M.C.: În primul rând, mă bucur că am putut să vorbesc despre mine, despre o parte din viaţa mea. Mulţumesc din suflet pentru această oportunitate şi pentru şansa de a mă exprima liber. Aş dori să le transmit cititorilor un sfat, să nu renunţe niciodată la ceea ce iubesc şi fac din suflet, să lupte până la capăt pentru că indiferent dacă vor câştiga sau pierde vor avea mereu ceva de învăţat.

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook