Home Interviu Dan Ghiţă

Dan Ghiţă a absolvit Colegiul Naţional ”Emanuil Gojdu” din Oradea, iar în 2014 s-a stabilit în Londra pentru a studia afacerile la Universitatea Lancaster. După doi ani, a primit o ofertă de muncă de nerefuzat de la IBM, pe care a acceptat-o. A lucrat pentru ei vreme de 13 luni în domeniul vânzărilor şi consultanţei software, în special în implementarea de software de resurse umane. Obişnuit în România să se bucure de viaţă şi să acorde mai mult timp prietenilor şi pasiunilor, Dan a experimentat modul de viaţă londonez, cu zile de muncă foarte lungi de câte 10-12 ore, intrând astfel într-un automatism, o rutină plictisitoare, făcând aceleaşi chestii în fiecare zi. A realizat că trecuse prea mult timp de când nu mai zâmbise. A decis să iasă din această rutină şi s-a decis să se întoarcă acasă, dar nu oricum: pe bicicletă. Este pasionat de ciclism încă din copilări.”De când am reuşit să mă balansez prima dată pe două roţi, libertatea de a merge pe dealuri şi văi fără griji şi cu vântul în plete, mi-a lăsat pasiunea în sânge. După aceea, ciclismul montan a fost doar următorul pas”, ne mărturiseşte Dan, la sosirea acasă. A parcurs 3200 de km pentru o cauză minunată: a adunat în călătoria sa multe zâmbete, căci, spune Dan,” frumuseţea vieţii înseamnă să împarţi un zâmbet cu cineva”, dar şi mai bine de 800 de lire sterline, bani ce vor fi donaţi Fundaţiei Smiles. ”Bicicleta este un mijloc de transport care a supravieţuit mai bine de 200 de ani. Odată ce înveţi să mergi pe bicicletă ţi-ai câştigat libertatea de mişcare. Pe bicicletă ai sentimental că zbori în timp ce eşti totuşi conectat la realitate. Este o senzaţie extraordinară şi doresc să o împărtăşesc şi altora”, ne spune Dan în interviul acordat la întoarcerea acasă. Donaţii pentru cauza sa se pot face pe www.justgiving.com/cycling4smiles.

Rep.: Ce te face să zâmbeşti în acest moment?
D.G.: În acest moment sunt profund marcat de mobilizarea românilor pentru o cauză nobilă. La începutul acestei călătorii am presupus că partea engleză a cunoştinţelor mele mă va susţine mai mult financiar, dar şi fizic, dar am rămas profund impresionat de mobilizarea românilor pentru această cauză. Avem un suflet mare şi asta mi s-a arătat pe parcusul proiectului. Român, ardelean şi orădean – sunt mândru să mă regăsesc printre aceste titluri.
Rep.: Ai un jurnal de călătorie ? Ai scris despre aventura ta? Dacă nu, o vei face?
D.G.: Jurnalul e înzestrat cu aventuri de pe drum, dar acest jurnal a fost publicat pe blog-ul www.cycling4smiles.com . O mică ambiţie mă face să cred că voi ajunge să scriu ţi o carte.
Rep.: Ai avut probleme cu bicicleta, în drumul tău? Cum v-aţi împăcat?
D.G.: Partenerul meu ce m-a ”cărat” pe tot drumul este numit ”Alpine Dancer” (Dansatoarea Alpină). Am reuşit să trecem împreună Alpii de nenumărate ori cu uşurinţă – de aici i se trage numele. Bicicleta este specială pentru touring – distanţe lungi. Din fericire nu am avut incidente majore, ci doar mici uzuri de mentenanţă. E uimitor cât de mult te poţi baza pe o bucată de fier.
Rep.: Ai legat prietenii pe drum?
D.G.: Nenumărate. Chiar ar fi dificil să enumăr legăturile pe care le-am legat cu oamenii care sunt pasionaţi de aceleaşi interese (ex. Ciclism, călătorit, oameni). În fiecare oraş prin care am trecut am lăsat un zâmbet şi o am încercat să dau o mână de ajutor, asta reflectându-se în nenumăratele relaţii făcute pe drum.
Rep.: Au existat şi momente tensionate, când nu ştiai unde să înnoptezi sau nu ai găsit sprijin în campania ta?
D.G.: Foarte puţine. Dar, recunosc că partea cea mai uşoară era ”pedalatul”. În ceea ce priveşte logisitica, comunitatea WarmShowers (comunitate de ciclisti care găzduiesc alţi ciclişti) mi-a oferit cele mai numeroase gazde. Cam o dată la 2 zile aveam şansa să cunosc o nouă familie, cuplu sau indivizi care m-au inspirat şi învăţat câte un lucru nou. În restul zilelor, cortul mi-a fost un bun prieten şi în situaţii mai umede şi vitrege, am stat la pensiuni sau hosteluri.
Rep.: Cum a început acest proiect? De unde ideea şi cum a început colaborarea ta cu Fundaţia Smiles?
D.G.: Fundaţia Smiles a fost aleasă parte a acestui proiect, dat fiind faptul că oferă… zâmbete celor aflaţi în nevoie. Intenţionez ca în viitor să ajung cu bicicleta până în America, dar mai mult mi-aş dori să deschid un business în cicloturism, să organizez plimbări cu bicicletele prin Carpaţi.
Rep.: Care a fost reacţia oamenilor când le povesteai despre acestă cauză ?
D.G.: Majoritatea au fost profund marcaţi şi impresionaţi. Iar atunci când oamenii nu mă puteau ajuta rotiţele din cap se învârteau. Am primit mult ajutor de pe drum şi de acasă, atât pot să spun.
Rep.: Care a fost de fapt scopul? L-ai realizat? Eşti mulţumit? Ce sumă ai reuşit să aduni?
D.G.: Scopul a fost să fac alţi oameni să zâmbească şi să ajut oamenii care deja sunt în această misiune. Scopul a fost şi de a încuraja mersul pe bicicletă, stilul de viaţă sănătos şi promovarea României printre străini. Pot să spun că scopul a fost realizat din aceste puncte de vedere – reuşind să strângem 800 de lire – bani folosiţi pentru achiziţionarea unor biciclete. Aceste biciclete vor fi folosite de oameni care au nevoie de o modalitate de transport spre muncă sau şcoală.
Rep.: Care au fost cele mai plăcute sau amuzante momente din timpul călătoriei?
D.G.: Am trăit experienţe extraordinare. Am să dau ca exemplu Franţa, unde peisajul şi aventura trăită m-a inspirat să scriu un articol intitulat Da(n)vid vs. Goliath – lupta împotriva giganţilor francezi. Am trăit din plin bucuria ca la fiecare 20 km să descoper un castel pe Valea Loirei, bucurându-mă de peisajul unic pe care numai Loira îl poate oferi. „A fost o zi însorită şi plină de zâmbete! După o urcare lungă, dar cu peisaje deosebite – am ajuns la cota 1600 m. De aici am admirat acest lac splendid de culoarea smaraldului. Alpii austrieci ne-au pregătit şi mai multe surprize – astăzi vizitând una din cele mai lungi cascade din Europa… Nu uitaţi să zâmbiţi oameni buni şi aş aprecia dacă nu aţi uita cauza mea – să fac oamenii mai puţin norocoşi fericiţi!” (Jurnal de călătorie – Dan Ghiţă).
Rep.: Prietenul tău ți s-a alăturat la un moment dat.
D.G.: Ne-am bucurat împreună de eleganţa Vienei care îţi răpeşte ochii la orice colţ cu clădiri măreţe şi străzi grandioase, dar şi de străduţele pline de farmec şi poveşti nespuse din Bratislava. Budapesta a încheiat şirul capitalelor vizitate.
Rep.: Cum arată Transilvania? Ce ai povestit despre acest loc?
D.G.: Am povestit despre sălbăticia munţilor şi frumuseţea dealurilor. Despre Munţii Apuseni şi despre cât de frumos este să biclezi prin ei.
Rep.: De ce ţi-a fost cel mai dor de acasă?
D.G.: De prieteni şi familie şi de stilul de viaţă mai ”latin” .
Rep.: Cine te-a susţinut financiar pentru acest proiect? Dar moral?
D.G.: Părinţii în principal, dar am avut şi economiile mele.  Toţi cei care m-au urmărit şi susţinut au fost un sprijin moral deosebit. Dar mai ales Rafael – care a venit şi mi s-a alăturat la jumătatea drumului. A fost un gest pe care-l apreciez sincer.
Rep.: Care este cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat?
D.G.: Elveţia, pe lacul Leman – e deosebit de frumos. Este un loc foarte bine îngrijit, superb fiind înconjurat de Alpi.
Rep.: Unde ai întâlnit cei mai prietenoşi oameni?
D.G.: În Franţa.
Rep.: Unde se zâmbeşte cel mai mult? Dar cel mai frumos?
D.G.: România şi România.
Rep.: Ce sentimente te-au încercat la final de călătorie?
D.G.: Am simţit o uşurare, Totul a ieşit bine, iar momentul în care am ajuns şi am fost primiţi de atâţia iubitori de biciclete şi zâmbete – a fost cu adevărat deosebit!
Rep.: Câte zile a durat călătoria ta?
D.G.: 33 zile.
Rep.: Ce îţi doreşti de la ziua de mâine?
D.G.: Să am posibilitatea să cunosc cât mai mulţi oameni deosebiţi şi plini de viaţă. Îmi doresc ca oamenii să fie deschişi la idei şi lucruri noi. Lucru care mie mi se întâmplă în fiecare zi. Le spun tuturor: bucuraţi-vă de libertate şi de ciclism!

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook