Home Interviu Darius Mnerea

Darius Mnerea, student în anul I la Facultatea de ştiinţe din cadrul Universităţii din Oradea, la Departamentul Matematică şi Informatică, este un tânăr al generaţiei sale. Este din Aleşd şi se consideră un om norocos datorită părinţilor care i-au suportat capriciile. Timid, modest, pasionat până la obsesie de computere şi de inteligenţa artificială, încearcă să creeze o nouă lume. L-a creat pe HECTOR dintr-o fantezie, din obsesia sa pentru filmele ştiinţifico-fantastice şi avându-l ca reper pe JARVIS, asistentul lui Tony Stark din pelicula Iron Man.”Trebuia să îmi dovedesc că pot materializa o parte din conceptul unui asistent virtual cu accent englezesc şi atitudine.” Dar şi din neputinţă. Darius consideră că suntem vulnerabili înaintea neprevăzutului. ”Datorită condiţiei mele sedentare am în permanenţă nevoie de un plan B.”, recunoaşte Darius, şi ”ideea de a fi prinţi fără apărare şi lăsaţi la îndemâna sorţii m-a speriat întotdeauna. La capitolul Securitate, HECTOR punctează prin detectarea intruşilor şi înregistrarea incognito a activităţii din încăpere, blocarea sa printr-o bătaie de palme, emiterea unui semnal sonor SOS sau controlul agendei mele telefonice care permite apelarea unor contacte în caz de urgenţă. Acest sistem ar putea fi oricând extins prin intermediul unor echipamente hardware corespunzătoare. Christopher Hitchens spunea că “Ceea ce se afirmă fără dovezi, poate fi respins fără dovezi”. Darius este de părere că ne pripim să validăm nişte informaţii incerte. În secolul accesului la informaţia de pretutindeni, o simplă căutare pe Google ar putea separa veridicul de fals.

Rep.: Darius de ce l-ai creat pe HECTOR?
D.M.: HECTOR a debutat în cadrul celei de-a XV-a ediţie a „Salonului Naţional de Inventică şi Creaţie Ştiinţifică pentru Tineret”, după aproximativ 11 luni dedicate dezvoltării sale. A apărut din nevoia de control. După prima lună de lucru, îmi oferea ştiri pe desktop şi putea asigura controlul computerului de pe telefon. Desigur, existau alternative online, dar nu puteau fi configurate după bunul meu plac, respectiv puneau sub semnul întrebării protecţia datelor private. Un sistem inteligent ar presupune să colecteze şi să prelucreze cât mai multe date din computer şi din mediul ambiental, respectiv să deţină controlul deplin asupra acestuia. Am continuat cu modulul care permite identificarea persoanelor din încăpere, deoarece sunt lipsit de simţuri în momentele în care ascult muzică la căşti şi îmi concentrez toată atenţia asupra computerului. Având deja acces la nişte tehnologii dezvoltate de mine de-a lungul timpului, am considerat că este momentul oportun să reunesc totul într-un proiect de mare anvergură. Apoi, este setea de dreptate. Educaţia este piatra de temelie a unei societăţi. Cu un sistem de învăţământ subfinanţat care a încetat de mult să ţină pasul cu rigorile prezentului, m-am văzut nevoit să evidenţiez această problemă în felul meu. Prin capacitatea de a îngloba şi reproduce informaţii din toate domeniile, proiectul meu se prezintă ca un manifest şi accentuează problema cu care se confruntă societatea zilelor noastre. Cele mai notabile proiecte ale mele au luat naştere din nevoia de a-mi demonstra mie însumi că pot.
Rep.: Crezi că vei comunica cu el mai bine decât ai comunica cu o persoană? Nu crezi că viitorul prin invenţiile voastre legate de computere ne va îndepărta unii de alţii?
D.M.: Nu cred că în viitorul apropiat o maşină ar putea înlocui instinctul uman. Evident, orice sistem inteligent ar putea fi programat să răspundă nevoilor noastre, respectiv să ne spună ceea ce vrem să auzim. Însă aceasta ar fi în opoziţie cu scopul său primordial. În teorie, HECTOR ar trebui să ne scoată din bula confortului nostru. Tind să cred că este o sabie cu două tăişuri. Pe de o parte, evoluţia tehnologiei ne-a apropiat, ne-a deschis orizonturile şi ne-a unit într-o anumită măsură. Pe de altă parte, ne-a afectat atenţia, puterea de concentrare. Având în vedere că suntem expuţi unei cantităţi mari de informaţii, devenim mai flexibili, mai rapizi, selectivi dar şi mai superficiali. Consider astfel că ar putea deveni tot mai dificil să întreţinem relaţii interumane de lungă durată.
Rep.: Ce rol a avut tatăl tău în pasiunea pe care ai dezvoltat-o pentru IT?
D.M.: Părinţii mei m-au susţinut necondiţionat. Au investit timp şi resurse în educaţia mea. Mama mea obişnuia să mă ia la lucru după şcoală, timp în care mă familiarizam cu nişte computere mult mai performante. Tatăl meu mi-a explicat structura ierarhică a sistemului de fişiere într-un mod inedit. Tot datorită lui am învăţat să îmi dau frâu liber imaginaţiei cu ajutorul suitei de aplicaţii Office. Prima mea punte dintre real şi virtual a fost sistemul de operare Windows 98. În lipsa unei conexiuni la internet am fost determinat să explorez, respectiv să mă familiarizez cu acest sistem, totul sub atenta supraveghere a părinţilor.
Rep.: Ai prieteni, Darius? Cum comunicaţi? Cum îţi alegi prietenii?
D.M.: Sunt de părere că din spatele luminii albastre avem posibilitatea de a fi noi înşine şi de a fi judecaţi strict pentru ideile noastre. Mergând pe acest principiu, de-a lungul anilor am avut şansa de a interacţiona şi de a cunoaşte diferite tipologii de oameni. Câţiva dintre ei au trecut testul trecerii timpului însă toţi au contribuit la formarea mea ca individ. Astăzi mă mândresc cu faptul că am reuşit să reunesc în jurul meu unele dintre cele mai briliante minţi.
Rep.: HECTOR 2 ce va face în plus faţă pe cel de acum?
D.M.: Ar deveni mai portabil, mai accesibil. Ar înţelege mai bine semantica, iar pe viitor ar putea fi integrat într-o locuinţă. În teorie, lucrul la un sistem inteligent nu se termină niciodată, deoarece ar trebui adaptat constant ultimelor tehnologii.
Rep.: Îţi vezi un viitor în România?
D.M.: Sunt determinat să rămân. Cred că indiferent cât de departe am fugi, trecutul ne va urmări. Rupţi de origini, exilaţi de bună voie pe meleaguri străine, am fi trataţi ca cetăţeni de mâna a 3-a. Fuga nu este o opţiune. Dar nici resemnarea nu este. Mai mult, încerc să punctez faptul că o minimă cultură politică ar trebui să fie indispensabilă, întrucât deciziile luate la nivel înalt ne influenţează în mod direct viaţa. Gândirea fatalistă de tip „eu nu pot schimba nimic” ne-a adus în pragul colapsului ca societate. Consider că avem responsabilitatea de a rămâne informaţi, respectiv de a nu privi impasibili de pe margine. O societate informată va putea alege lideri competenţi. Pe când o societate absentă are conducătorii populişti pe care îi merită.
Rep.: Ce fel de copil ai fost? Cine te sprijină cel mai mult în munca ta?
D.M.: Aparţin unei comunităţi unite a cărei potenţial nu a trecut neobservat în nenumărate ocazii. Ne mândrim cu două licee de prestigiu şi dascăli dedicaţi meseriei lor. Le mulţumesc pe această cale tuturor celor care m-au sprijinit în demersurile mele. Am fost un copil retras, introvertit, dar care a beneficiat de toată atenţia celor din jur. Neavând fraţi sau surori, pivotul dezvoltării mele şi totodată prietena mea cea mai bună a fost verişoara mea mai mică, alături de care am desluşit o parte din tainele lumii înconjurătoare. Timp de un an nu a ştiut nimeni ce fac înaintea computerului, deoarece aşteptările celor implicaţi ar pune presiune asupra mea. Părinţii mi-au oferit condiţiile propice, iar prietenii m-au susţinut moral. Am pornit de fiecare dată de la premisa că am datoria de a oferi lumii ceva. Iar acest gând mă călăuzeşte la fiecare pas.
Rep.: Povesteşte-ne despre premiile pe care le obţii? La ce te vor ajuta?
D.M.: Distincţiile obţinute validează într-o anumită măsură parcursul proiectelor mele. Nu am pornit niciodată cu pretenţii reale, deoarece în felul acesta m-aş fi descurajat singur.
Rep.: Ce aşteptări ai de la HECTOR?
D.M.: Cred că am reuşit să transmitem un mesaj. Voi continua dezvoltarea sa în paralel cu alte proiecte.
Rep.: Te-a dezamăgit vreodată?
D.M.: Citez din HECTOR: “I never forget a face, but in your case I’ll be glad to make an exception”. Este dureros de sincer.
Rep.: Care este cuvântul care te defineşte?
D.M.: Inadaptat.
Rep.:”Treptat maşinile ar putea înlocui resursa umană”. Consideri că este ok? Ce vor mai face oamenii? Cui folosesc progresele în domeniul inteligenţei artificiale?
D.M.: Ar fi o discuţie întreagă pe marginea acestui subiect. Sunt de părere că putem răspunde fiecare dintre noi acestor întrebări, inspirându-ne din filmele ştiinţifico-fantastice cunoscute. Cred că orice progres este binevenit. De pe urma sa ar putea beneficia marile companii, deoarece automatizarea proceselor ar reduce costurile de producţie. Însă, vulnerabila noastră planetă ar suporta costurile unui şomaj la scară globală. De aceea, cred că soluţia pe termen mediu şi lung ar fi colonizarea altor planete.
Rep.: Ce înseamnă pentru tine o lume mai bună?
D.M.: O lume cu acces gratuit la educaţie, o societate progresistă clădită pe valorile umanismului. Un sistem care să investească masiv în educaţie, în cercetare, iar bugetele apărărilor să fie reduse. O lume a diversităţii, a toleranţei, a egalităţii de şanse. Studiile au arătat că societăţile cu un nivel ridicat de educaţie sunt şi cele mai morale, tolerante şi implicate civic.
Rep.: Care este mesajul tău pentru generaţia ta?
D.M.: Dragă generaţie postdecembristă, pe umerii tăi atârnă responsabilitatea clădirii unui viitor mai bun. Nu mizaţi pe refugiul în străinătate. Nu vă mulţumiţi cu puţin, nu vă complaceţi în situaţia de a suporta abuzuri. Învăţaţi-vă drepturile, apoi cereţi-le. Spulberaţi mitul unei Românii răvăşite de neputinţă şi ignoranţă. Faceţi-vă auziţi. Fiţi schimbarea pe care vreţi să o vedeţi în jurul vostru. Este momentul vostru să fiţi idealişti.
Rep.: Dar pentru generaţia părinţilor tăi?
D.M.: Vă mulţumesc pentru dârzenia cu care aţi eliberat o ţară de sub jugul unei dictaturi. Luna aceasta, acum 28 de ani, marca începutul sfârşitului pentru regimul lui Nicolae Ceauşescu. Un sfârşit sângeros, căci în jur de 1100 de oameni au murit pentru o idee. Nu renunţaţi la valorile în care aţi crezut. Continuaţi să inspiraţi generaţiile viitoare. Putem scrie împreună o nouă filă de istorie.
Rep.: Ce vei face de sărbători?
D.M.: Voi petrece sărbătorile cu familia. Nu cred că aş suporta să fiu departe de ei în această perioadă. Consider că fiecare alegere a noastră trebuie cântărită cu atenţie, iar fiecare acţiune trebuie onorată la timpul ei, altfel, regretele ar putea fi insuportabile.
Rep.: Cum începe o discuţie cu HECTOR?
D.M.: De obicei mă întâmpină el. În funcţie de nevoi, îi cer informaţii după modelul asistentului de pe iOS, Siri.
Rep.: Ce-ţi doreşti cel mai mult de la viaţă?
D.M.: Am crescut înaintea desenelor animate cu supereroi, a poveştilor în care dreptatea învinge. Mă consider un idealist. Cred în puterea fiecărui individ de a influenţa mersul lucrurilor. Îmi doresc la rândul meu să schimb destine.

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare
0 5279

0 212

Lasa un mesaj

Facebook