Home Interviu Dorin Eugen Ionescu

Tânărul actor Dorin Eugen Ionescu s-a născut în Comuna Chilia Veche din judeţul Tulcea unde a locuit până la vârsta de 15 ani, iar din 1999, locuieşte în Bucureşti. Iubeşte Insulele Canare şi, desigur, arta actoriei. Nu consideră că a riscat alegând acest drum, ci dimpotrivă, simte că a ales ceea ce-i place. ”Pentru mine important este să lupt cu mine să fiu a doua zi o versiune mai bună a mea decât cea de ieri”. În anul 2007 a absolvit Facultatea de Teatru a Universităţii Spiru Haret, clasa prof. univ. Lucia Mureşan, iar de peste 5 ani, susţine ateliere de improvizaţie teatrală. „Iubesc viaţa de actor. Cea mai mare provocare a acesteia este faptul că lucrezi cu oamenii şi cu tot ce ţine de universul lor”, declară Eugen, „iar această provocare este, în egală măsură, frumoasă şi grea”. A interpretat foarte multe roluri, în spectacole din cele mai diverse care i-au pus în valoare talentul. Amintim doar câteva dintre ele: „Cântăreaţa cheală” de Eugen Ionescu, „Caligula“ de Albert Camus, adaptare de Dorin Eugen Ionescu, „Dragoste în stil american“ de Murray Schisgal, „Showbiz“- spectacol de Dorin Eugen Ionescu şi multe altele. De la ziua de mâine, Dorin Eugen Ionescu îşi doreşte „să fie liniştită şi să aducă sănătate şi armonie, atât pentru mine, cât şi pentru cei din jurul meu. Mă voi concentra această toamnă să joc cele două spectacole la care ţin foarte mult: “Juena” de Dorin Ionescu şi “Shakespeare 400”, ambele în regia Alinei Csurok.

Rep.: Din experienţa ta ce poţi spune: un tânăr actor poate trăi doar din această profesie, în România?
D.E.I.: Cred că poate trăi din actorie dacă are noroc, relaţii, rude care lucrează în teatru, dacă este talentat şi munceşte foarte mult, dacă se zbate în stânga şi în dreapta şi se dă cu capul de pereţi, dacă nu renunţă. Nu cred că poate trăi dacă aşteaptă să pice din cer roluri, dacă nu persevrerează, dacă se opreşte din învăţat şi perfecţionat, dacă se blazează, dacă nu se reinventează, dacă nu caută, dacă nu este deschis etc. Teatrul aduce în principal o hrană spiritual, nu doar mâncare.
Rep.: Când şi cum a început pasiunea pentru actorie?
D.E.I.: Sunt mai multe momente care cu siguranţă se leagă între ele. La grădiniţă am jucat şoricelul din „Ridichea uriaşă” şi ştiu şi acum că eram foarte bun. Însă cel mai mult mi-a plăcut că mama era în public şi o simţeam mândră de mine. Apoi, în gimnaziu a început să îmi placă atenţia, aşa că am profitat de orice serbare, final de semestru, Crăciun sau seară de poezie pentru a face câte ceva. În liceu, a devenit o treabă serioasă şi am început să merg la cursuri de teatru pentru tineri.
Rep.: Ce te atrage la această profesie?
D.E.I.: Mă atrage la arta actoriei, pentră aşa o consider, interdisciplinaritatea pe care o oferă. Un actor trebuie să citească, un actor trebuie să danseze şi să se mişte bine, un actor trebuie să aibă condiţie fizică, să fie un bun psiholog şi să fie capabil de multe lucruri.
Rep.: Crezi că ai riscat mergând pe acest drum?
D.E.I.: Nu m-am gândit niciodată că am riscat. M-am gândit că am ales să fac ceea ce îmi place. Şi acest lucru este foarte important. Am intrat în contact cu mulţi oameni care se exprimă ceva de genul: „urăsc să merg la job, urăsc IT-ul, urăsc contabilitatea etc” şi am fost de fiecare dată trist pentru ei. Cât despre mine important este să lupt cu mine să fiu a doua zi o versiune mai bună decât cea de ieri. În felul asta vor apărea şi aprecierile şi reuşitele.
Rep.: Eşti premiant. Ne poţi aminti câteva din premiile obţinute? Cât de importante sunt premiile pentru tine?
D.E.I.: Cred că premiile hrănesc copilul din mine căci el are nevoie de atenţie. Probabil că acest lucru se trage din educaţia pe care am primit-o, atât acasă, cât şi la şcoală, locuri în care am fost învăţat să fac ceva bine pentru a merita o răsplată. Este important să fii apreciat însă este şi mai important ca premiile obţinute să aducă public în sala de spectacole. Sigur, premiile sunt subiective, teatrul este subiectiv, juriile sunt subiective iar asta se reflectă şi în premiile care se oferă pentru teatru şi actorie. În ceea ce mă priveşte, sunt bucuros că în clasa X-a, actorul şi profesorul Adrian Pintea mi-a oferit premiul pentru cel mai bun actor în cadrul Festivalului George Constantin şi mi-a zis: „Bravo băiatule!”. Sunt bucuros că am obţinut bursa DanceWeb în cadrul Festivalului de dans ImPulsTanz-Viena-Austria, Premiul Timică şi Premiul publicului în cadrul Galei Hop. Sunt bucuros că am obţinut premiul British Council în cadrul Galei UNITER 2016 şi îmi doresc să mai fiu bucuros.
Rep.: Care a fost momentul în care ai ştiut că vei deveni actor şi că nu mai este cale de întoarcere?
D.E.I.: Oricând este cale de întoarcere. Orice învăţ are şi un dezvăţ. Lumea se schimbă şi se transformă, iar eu trăiesc cu ideea că trebuie să fiu deschis pentru că nu ştiu niciodată ce mi se poate întâmpla. În Argentina, de exemplu, majoritatea actorilor şi dansatorilor sunt nevoiţi să aibă un job (de multe ori în supermarket-uri sau la curăţenie) pentru a-şi putea susţine cariera în artă. Şi cred că nu este singurul loc în care se întâmplă asta. Nu suntem departe. Au fost câteva momente în adolescenţă, când m-am gândit că voi deveni actor. Însă lucrurile s-au întâmplat de la sine pentru că era vorba de ceea ce îmi plăcea cel mai mult să fac.
Rep.: Ce iubeşti cel mai mult la fiinţa ta?
D.E.I.: Iubesc că pot face oamenii din jurul meu să fie mai buni (evident dacă şi ei îşi doresc asta). Iubesc bunătatea şi intuiţia mea. Iubesc curiozitatea mea şi, nu în ultimul rând, mă iubesc pe mine pentru că dacă eu o fac o vor face şi alţii.
Rep.: Ce apreciezi cel mai mult la oamenii din jurul tău?
D.E.I.: Sinceritatea, înţelegerea, comunicarea, empatia, conştientizarea, evident lucruri pe care le ofer şi eu.
Rep.: Care este cuvântul care te defineşte?
D.E.I.: Energie!
Rep.: Care este rolul cel mai aproape de sufletul tău?
D.E.I.: Juena din textul cu acelaşi nume scris de mine.
Rep.: La ce roluri visezi?
D.E.I.: Hamlet, Richard al III-lea, dar sunt multe altele… Sunt interesat să joc frustraţi, nebuni, înşelaţi, travesti-uri, personaje feminine etc.
Rep.: Poţi intra, atât în pielea unor personaje pozitive, cât şi negative cu aceeaşi uşurinţă?
D.E.I.: Da.
Rep.: Care este relația dintre actorul şi regizorul Dorin Eugen Ionescu?
D.E.I.: Actorul şi regizorul au intrat în contact direct de foarte puţine ori. În trecut, am creat un spectacol de teatru-dans care s-a jucat la Teatrul Nottara şi mai apoi la Centrul Cultural “Nicolae Bălcescu”. Pot spune că nu a fost uşor să fiu şi înăuntru şi în afară, dar am găsit un artificiu de a putea controla cumva lucrurile. Însă pot spune că abilităţile regizorale mă fac un actor mai bun inclusiv în relaţia cu alţi regizori pentru că de multe ori mă văd că şi cum aş fi pe margine.
Rep.: Numele tău, te-ai gândit vreodată, dacă ţi-a purtat noroc sau l-ai primit pur şi simplu ca parte din fiinţa ta?
D.E.I.: Numele meu a cules multe zâmbete. Au fost oameni care m-au întrebat dacă am vreo legătură cu dramaturgul. Îmi plăcea să spun că pe tatăl meu îl chema Eugen Ionescu şi apoi să îl citez pe Ionescu spunând că: “Nu era acelaşi” (Cântăreaţa cheală). Coincidenţă sau nu, îmi place foarte mult Eugen Ionesco. Sunt sigur că au fost multe momente când numele mi-a purtat noroc.
Rep.: De când şi care este motivaţia pentru care susţii cursurile de actorie?
D.E.I.: Când eram în liceu, făceam parte dintr-o fundaţie culturală pentru tineret unde am fost sprijinit şi ajutat să ţin cursuri de improvizaţie pentru copii instituţionalizaţi. Aici este sămânţa şi atunci mi-am dat seama că pot face şi asta. Motivaţia este legată de faptul că poţi oferi o educaţie solidă prin artă şi că poţi face oamenii mai buni.
Rep.: Cui se adresează?
D.E.I.: Oricărei persoane curioase să experimenteze căci „talentul este capacitatea de a experimenta”-Viola Spolin.
Rep.: Ce se învaţă la cursuri şi care este cel mai mare beneficiu obţinut în urma participării?
D.E.I.: Cursurile de actorie vor ajuta la o mai mare încredere în sine, la dezinhibare, vor stimula creativitatea, socializarea, munca în echipă, autocunoaşterea, spontaneitatea, comunicarea etc., dar şi la crearea unui personaj dintr-o piesă de teatru. Cu siguranţă beneficiul cel mai important este dezvoltarea personală şi educaţia prin artă.
Rep.: Un exerciţiu de imaginaţie: ce gust şi ce culoare are actoria?
D.E.I.: Toate culorile şi toate gusturile evident.
Rep.: Unde eşti tu în momentul în care interpretezi un personaj?
D.E.I.: Un personaj are gândirea mea, are corpul meu, se bazează pe experienţa şi imaginaţia mea, este un mix între partitură şi interpretare, deci pot spune că sunt acolo prezent. Acolo sunt!
Rep.: Ce înseamnă pentru tine un spectacol de succes?
D.E.I.: Dacă gândesc lucrurile din interior, un spectacol de succes pentru mine înseamnă să fie susţinut de o echipă armonioasă şi bine sudată. Colectivul să fie divers şi lucrul la spectacol să fie într-un mediu cât mai puţin conflictual, scopul final fiind acela de a oferi un unic produs. Apoi, cred că un spectacol de succes este cel care se joacă mult şi nu se alterează. Un spectacol care se joacă cu aceeaşi plăcere ca la prima reprezentaţie. Din exterior, un spectacol de succes este cel care transmite, care atinge, care te face să gândeşti, care te face să îţi aduci aminte de el şi, de ce nu, care are şi o doză de entertainment.
Rep.: Ce înseamnă pentru ţine un curs reuşit?
D.E.I.: Un curs reuşit este atunci când oameni care vin din domenii foarte diverse (bănci, corporaţii, IT etc) uită de ei şi se bucură de ceea ce primesc, ca mai apoi să plece cu zâmbetul pe buze şi plini de energie chair dacă au muncit şi la curs. Un curs reuşit este atunci când îţi stârneşti cursanţii să îşi dorească mai mult, să fie curioşi şi să pună întrebări.
Rep.: Care este cel mai frumos moment trăit de ţine până acum?
D.E.I.: Mai presus de tot, pentru mine este dragostea. De fiecare dată când m-am îndrăgostit şi am simţit asta cu toată fiinţa mea, pot spune că am trăit cele mai frumoase momente din viaţa mea.

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook