Home Interviu Dr. Adrian Tirla

Chirurgia estetică, plastică şi reconstructivă este un domeniu cu o dezvoltare extrem de dinamică, în care cunoaşterea celor mai noi tehnici şi proceduri este esenţială. Dr. Adrian Tirla, medic primar chirurgie plastică şi microchirurgie reconstructivă şi-a dobândit o experienţă suplimentară în practicile chirurgicale moderne, dar poate cea mai bună mărturie a succesului său o reprezintă numărul mare de pacienţi mulţumiţi care au trecut prin mâinile sale. Medicul este un chirurg creator de frumuseţe, Clinica Estetic DYN acordând o atenţie deosebită sănătăţii oamenilor, atât prin tratamentele oferite, cât şi prin măsurile stricte de igienă şi sterilizare. Estetic Dyn este o clinică privată de chirurgie estetică şi plastică din Oradea care se adresează pacienţilor care prezintă afecţiuni ale pielii şi ţesuturilor moi, atât din punct de vedere estetic, anti-aging, cât şi plastic. „Frumuseţea vine din interior, dar se reflectă pe chipul nostru. Chirurgia estetică trebuie privită, nu ca un moft, ci ca o oportunitate de a schimba ceva, de a ne schimba în bine” declară chirurgul Adrian Tirla. (Mail: office@dynclinic.ro) El este convins că „armonia anatomică între diferitele regiuni ale corpului, precum şi starea structural sănătoasă a fiecărui individ duc la această stare numită FRUMUSEŢE”. Copil fiind, chirurgul a făcut o pasiune din a repara sau reconstrui diverse obiecte, iar pasiunea pentru medicină i-a fost insuflată de tatăl şi unchiul său. În perioada liceului a realizat că are înclinaţii spre chirurgie. Cea mai mare provocare a sa este microchirurgia reconstructivă, specializarea pe care a ales-o. În studenţie a asistat la reconstrucţii de vase şi nervi periferici şi i s-a părut fascinant să poţi da viaţă unui ţesut foarte traumatizat care, fără vascularizaţie şi inervaţie, ar fi fost pierdut. Cea mai mare satisfacţie a medicului este bucuria pacienţilor săi.

Rep.: Cum a evoluat cererea pentru operaţiile estetice în ultimii ani?
A.T.: Solicitările sunt în continuă creştere. Statisticile mondiale arată o creştere anuală a numărului de pacienţi care se adresează serviciilor de medicină şi chirurgie estetică, la fel constatăm şi noi în special prin faptul că plecăm din cabinet tot mai târziu.
Rep.: Care sunt intervenţiile estetice cu cel mai ridicat grad de risc şi de ce?
A.T.: Cu cât gradul de complexitate al cazului e mai mare cu atât şi riscurile sunt mai mari. Importantă este aprecierea şi cântărirea cu cea mai mare atenţie a tuturor factorilor care ar putea duce la un rezultat nesatisfăcător sau la apariţia unor complicaţii. Marea artă a unui chirurg, în opinia mea, este să ştie să rezolve orice complicaţie ar apărea ştiind din primul moment în care a pus bisturiul pe pacient că există întotdeauna riscul ca ceva să nu meargă bine şi trebuie să intuiască orice situaţie de criză ar apărea.
Rep.: Ce vă motivează să continuaţi această profesie?
A.T.: Văzându-mi pacienţii mulţumiţi şi fericiţi a fost întotdeauna pentru mine o gură de oxigen. Mă refer în special la pacienţii de chirurgie plastică şi reconstructivă pe care i-am tratat de diverse traume şi afecţiuni. Ce poate fi mai frumos pentru un chirurg decât să-şi vadă pacienţii fericiţi! Una dintre cele mai spectaculoase reacţii pe care le-am observat la pacienţii mei au fost după intervenţiile la nas. După operaţie pacienţii sunt pansaţi câteva zile şi încearcă să vadă dincolo de pansament cum arată nasul lor. Urmăresc cu mare satisfacţie momentul în care se dă atela jos şi pacientul îşi vede pentru prima oară noul nas. De cele mai multe ori modificările sunt mari, iar pacienţii sunt extrem de impresionaţi de noul nas, în special cei la care aspectul anterior devenise o obsesie. Dar cazurile de chirurgie reconstructivă sunt şi o provocare şi aducătoare de multe bucurie, atât pentru pacienţi, cât şi pentru mine. Nu o dată am auzit expresia ,,domnule doctor am înviat a doua oară”. Traumatismele grave din care unii pacienţi scapă cu viaţă le modifică radical viziunea asupra vieţii: „ce frumoasă este viaţa!”
Rep.: Cum vă relaxaţi?
A.T.: Timpul, un cunoscut cu multe necunoscute. Momentele de relaxare sunt destul de puţine, somnul fiind starea la care tânjesc cel mai mult. Dar sunt momente de relaxare chiar în timpul operaţiilor pentru că îmi place să operez şi să lucrez ascultând muzică. Muzica relaxează şi oferă o atmosferă plăcută.
Rep.: Sunteţi un om împlinit?
A.T.: Pot spune că sunt un om împlinit, atât din punct de vedere social, cât şi profesional. Am doi copii frumoşi şi sănătoşi, iar din punct de vedere profesional sunt medic primar şi doctor în ştiinţe medicale. Dacă aş avea mai mult timp pentru mişcare ar fi perfect. Iar la Oradea am avut ocazia să aplic toate cunoştinţele acumulate în perioada rezidenţiatului de la Timişoara, am norocul să lucrez cu oameni prietenoşi şi medici de valoare, iar împreună am reuşit să realizăm operaţii complexe, aşadar mă simt împlinit în acest oraş.
Rep.: Ce urmează din punct de vedere profesional şi al noutăţilor în materie de frumuseţe, intervenţii pe care le faceţi sau le veţi face la cabinet?
A.T.: Lumea nu stă în loc. În permanenţă apar lucruri noi, intervenţii noi, statistici noi şi nu în ultimul rând dezvoltarea şi rafinarea unor tratamente care iniţial nu aveau un impact prea mare asupra pacientului şi evidenţiez aici terapia vampir, mezoterapia şi nu în ultimul rând terapia cu fire de suspensie facială.
Rep.: Au existat cazuri dificile? Cum reacţionaţi în astfel de situaţii?
A.T.: Întotdeauna apar şi cazuri dificile. De multe ori este necesară o abordare multidisciplinară a acestor cazuri, fiind obligat la o analiză complexă a tuturor datelor obţinute din consulturile clinice, analize şi investigaţii.
Rep.: Care este relaţia cu pacienţii? Preferaţi să-i cunoaşteţi înainte? Dar după operaţie, mai ţineţi legătura?
A.T.: Cred că cea mai importantă relaţie între medic şi pacient este prietenia. Prietenia înseamnă sinceritate şi încredere. ,, Ai întotdeauna grijă de pacientul tău!” Acesta este motto-ul meu. În general situaţiile sunt două: prima în care pacientul se adresează din motive de urgenţă cu o problemă acută, iar a doua în care pacientul vine să se informeze despre o anumită procedură sau intervenţie, moment în care se crează primul liant între mine şi pacient. Cu mulţi pacienţi ţin legătura şi după operaţie datorită încrederii pe care ne-am câştigat-o amândoi.
Rep.: Dumneavoastră aţi fost vreodată pacient? Cum e de partea cealaltă a baricadei?
A.T.: Am fost şi pacient. Întotdeauna este greu la primul tratament. Cea mai mare problemă este frica de necunoscut. Oare va durea? Va ieşi bine tratamentul? În cât timp se vede efectul? Încrederea în medicul tău este cred unul din cele mai importante lucruri şi cred cu tărie că fiecare dintre noi ne merităm medicul nostru…!
Rep.: Aveţi un mod anume pentru a vă pregăti pentru o operaţie?
A.T.: Cel mai important este planul operator al fiecărui caz şi anume, schiţa operaţiei, tehnica operatorie aleasă ca fiind cea mai optimă din toate punctele de vedere şi, desigur, pregătirea profesională care-mi permite să obţin rezultatul perfect şi să evit sau să reduc drastic posibilitatea apariţiei unor eventuale complicaţii.
Rep.: Chirurgia plastică este o chirurgie reparatorie, care salvează vieţi, uneori. Chirurgia estetica, este considerată, uneori, un moft. Care este adevărul?
A.T.: Nu se poate spune că este un moft. Motivele pentru care pacientele, dar şi pacienţii apelează la chirurgia estetică sunt multe, mergând de la anumite disfuncţii în aspect al unor regiuni anatomice, cum ar fi sânii mici sau căzuţi, urechile decolate sau un nas coroiat, până la situaţii în care pacienta acuză de exemplu un exces de grăsime la nivelul corpului. Sunt totuşi rare cazurile în care pacienţii doresc lucruri imposibile sau extrem de greu de rezolvat. Fiecare dintre noi avem dreptul să ne facem viaţa mai bună, mai frumoasă. Dacă există probleme de natură fizică care crează probleme reale, iar acestea pot fi rezolvate, nu cred că ar fi normal să nu o facem. Iată de ce chirurgia estetică nu poate fi considerate un moft.
Rep.: Aveţi timp şi nevoie pentru lectura sau conferinţele de specialitate?
A.T.: Timpul se scurtează pentru majoritatea dintre noi, dar este obligatoriu să ne facem timp pentru lectura de specialitate, simpozioane sau congrese. Ca medic nu poţi sta pe loc. Medicina progresează şi noi trebuie să ţinem pasul cu ea.
Rep.: Munca poate să devină “un drog”….Poate?
A.T.: Nu am crezut că se poate întâmpla aşa ceva, dar adevărul este că munca poate deveni un drog. După multe ore de lucru în fiecare zi, după multe gărzi făcute de-alungul a multor ani de zile, munca devine un mod de viaţă, mai ales pentru că pacienţii trebuie îngrijiţi şi postoperator. Apare un fenomen de genul unei roţi care nu se poate opri decât prin dispariţia chirurgului sau a medicului respectiv.
Rep.: Ce v-ar împlini ca şi chirurg estetician?
A.T.: Poate părea ciudat, dar în acest moment chiar îmi doresc mai mult timp pentru mine şi familie. Anii de muncă încep să-şi spună cuvântul. Ştiu că trebuie mers înainte şi să învăţ lucruri noi, iar provocarea momentului este creşterea de complexitate ale intervenţiilor chirurgicale. Ca şi chirurg mă simt deja împlinit datorită pacienţilor foarte mulţumiţi în urma intervenţiilor chirurgicale. Aceasta este mulţumirea mea şi acest lucru cuantifică munca mea.
Rep.: Aţi renunţa la sistemul de stat în favoarea celui privat?
A.T.: Dificil să răspund la această întrebare sau poate cunosc răspunsul. Reconstruirea de vase, nervi şi defecte de ţesuturi se realizează, în principal, în sistemul de stat, iar intervenţiile estetice sunt efectuate în sistemul privat şi presupun un mare grad de atenţie şi concentrare pentru a obţine cele mai bune rezultate. Pasiunea există pentru ambele specializări, aşadar sunt legat, atât de sistemul de stat, cât şi de cel privat.
Rep.: Care este ultima “fiţă” în chirurgia estetică?
A.T.: Nu aş numi-o “fiţă”, pentru că, până la urmă vorbim de noi descoperiri în domeniul chirurgiei estetice. Una din cele mai noi intervenţii în estetică nu este neapărat chirurgicală, ci mai mult una medicală care a acoperit o zonă foarte deschisă, dată de căderea fiziologică a ţesuturilor din momentul începerii ptozei tegumentare faciale până în etapă chirurgicală în care avem un mare exces tegumentar. Aceasta este reprezentată de firele de suspensie facială care reuşesc, fără tăierea tegumentului, fără pansamente, fără scos de fire, fără cicatrici şi fără anestezie generală, să repună la loc sau să ridice ţesuturile căzute.
Rep.: Ce pasiuni aveţi? Aveţi timp pentru ele?
A.T.: Mi-a plăcut întotdeauna să merg la munte, să mă bucur de aerul curat, să fac drumeţii şi să “savurez”, dacă pot spune asta, un somn bun. Dacă există şi un lac prin zonă, o partidă de pescuit e binevenită.
Rep.: La ce stadiu este acum chirurgia plastică şi estetică din România, comparativ cu cea din alte ţări cu tradiţie?
A.T.: România stă foarte bine la acest capitol. Gradul de complexitate al cazurilor operate este similar cu al celor din alte centre din străinătate şi avem şi dotarea necesară unor astfel de intervenţii.
Rep.: Care e cea mai mare satisfacţie la finalul unei intervenţii?
A.T.: Reuşita şi mulţumirea pacientului. Lucrăm cu oameni şi nu putem neglija asta. Când emoţiile dinaintea unei intervenţii dispar, făcând locul bucuriei, ne relaxăm şi noi.
Rep.: Eşecuri au fost?
A.T.: Eşecurile sunt rare în munca mea şi sunt legate exclusiv de chirurgia plastică. Arsurile extensive consumă mult din rezervele fizice şi psihice şi duc uneori la rezultate nu foarte bune, din cauza gravităţii cazurilor.
Rep.: Răspundeţi la orice fantezie a pacientului?
A.T.: Noi suntem în primul rând medici, am depus jurământul lui Hipocrate, trebuie să avem grijă de semenul nostru ca şi cum am avea grijă de noi. Mie nu mi-ar plăcea să port operaţii estetice urâte sau care să-mi ruineze sănătatea, pe timp mediu sau într-un timp lung. Şi atunci, întâi mă gândesc dacă pacientul chiar ştie ce-şi doreşte, pentru că pacienţii sunt neinformaţi, ei sunt ca nişte copii care-şi doresc anumite lucruri, însă dacă nu li se explică exact, nu ştiu că dorinţa lor ascunde o capcană. Dar explicaţiile vor fi întotdeauna pertinente şi colaborez cu pacienţii mei.
Rep.: Ce vă doriţi de la ziua de mâine?
A.T.: Cel mai bun cuvânt cred că este LINIŞTEA. Lucrând de dimineaţă până seara aştept şi zilele de linişte şi relaxare. Bateriile trebuie încărcate!
Rep.: Un gând pentru noi toţi…
A.T.: Mulţi dintre noi au câte o mică problemă legată de aspectul fizic sau de înfăţişare, acestea putându-se rezolva, poate, prin intervenţii minim invazive şi poate cu minim efort. Sfătuiesc domnii sau doamnele care cred că şi-ar putea rezolva în vreun fel o astfel de problemă să apeleze cu încredere la specialist şi vor afla că există multe posibilităţi de ameliorare a stării respective.

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare
0 310

0 212

Lasa un mesaj

Facebook