Home Interviu Jai Hind!

India nu este o ţară, ci o adevărată lume, o lume pe care atunci când îndrăzneşti să spui că o cunoşti, îţi dezvăluie (pentru a câta oară) un nou mister. India este mult mai mult decât geografie sau istorie. India este metaforă în stare pură, este culoare ce se aprinde şi păleşte în aceeaşi clipă, din prea multă iubire. India vibrează aşa cum nicio altă ţară nu o face. Am cunoscut India, o lume bogată, modernă şi nonconformistă (Bombay), o lume modernă, cu valori aproape occidentale (Bangalore), o lume conservatoare, victimă a propriilor principii (Delhi), o lume în care cultura în toată vechimea şi sărăcia ei aparentă, dă oraşului mizer şi sărac, un aspect din cele mai bogate (Calcutta). În drumul meu am întâlnit regi şi cerşetori, maeştri şi discipoli, actori, artişti, visători şi am învăţat de la fiecare.
“Ţara contrastelor” – este formula cel mai des folosită pentru descrierea Indiei. Contrastul puternic oferit de relieful şi de condiţiile climaterice ale Indiei uimeşte pe orice străin la prima vedere. În timp ce deşerturile din apus suferă dogoarea soarelui, pădurile virgine din răsărit sunt mereu verzi şi proaspete sub ploile torenţiale. Secetă într-o parte, inundaţie într-alta. Curentele oceanice ţin sudul în continuă primăvară, vârfurile munţilor din nord sunt înzăpezite tot anul.
15 august 2000, Bombay, India, primul muson. Mă aflam în India de mai bine de jumătate de an. Eram acasă şi mă acomodasem deja cu clima, cu zgomotele, culorile şi aromele oraşului, venise vremea, însă, abia acum, să înţeleg puterea musonului, melodia lui şi să-i simt puterea. Străzile inundate de ploaie, dar şi de bucuria unei sărbători: Ziua Independenţei! Auzeam pentru întâia oară strigându-se „Jai Hind!” Răspundeam din suflet urării, pentru că India făcea parte din viaţa mea, iar eu eram parte din viaţa ei. 15 august 2001, Bombay, Ziua Independenţei. Muson, culoare, îmbrăţisări. Aceeaşi urare, „Jai Hind!”, acelaşi suflet, cel indian. De data aceasta, însă, împreună cu Firoozeh, ne rugam pentru prietenia noastră în frumoasa biserică Mount Mary din Bandra. Îi explicasem prietenei mele semnificaţia zilei de 15 august, ea fiind din Iran. Un an mai târziu, înainte de a ne îndrepta spre aeroport, ne-am oprit cu Alan la aceeaşi biserică, ce devenise deja refugiul meu, el aşteptându-mă şi privindu-mă tăcut în timp ce mă rugam pentru iubirea noastră. Apoi, ne-am urmat călătoria. „Jai Hind!” 15 august 2003, Sonu a vrut să cunoască credinţa cu care venisem în India şi m-a însoţit şi ea la Mount Mary Church. Priveam tăcute statueta Fecioarei Maria şi încercam fiecare să pătrundem una în sufletul celeilalte, ea pentru că ar fi făcut totul pentru mine, iar eu pentru că iubeam India şi iubirea pe care mi-o arăta aceasta prin fiecare suflet ce-mi apăruse în cale. Dar, poate mai mult ca niciodată, le uram prietenilor mei „Jai Hind!”.
2005, 15 august…România. Prieteni îngrijoraţi că nu mai răspund la acelaşi nr. de telefon şi temători că nu mai sunt împreună cu ei să celebrăm sărbătoarea. Jai Hind! a fost urarea care ne-a legat mai mult ca oricând şi de atunci, fie că sunt sau nu împreună cu India, îi doresc să se bucure de libertate şi să nu-şi piardă mândria.
Dar, astăzi, ziua de 15 august are o semnificaţie aparte pentru mine şi nu pentru că sunt una dintre femeile care poartă frumosul nume Maria, (numele meu a fost dintotdeauna Claudia Teodora şi îmi place), ci pentru că cinstesc împreună cu milioane de creştini Sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului”, dar în acelaşi timp sărbătoresc bucuria prietenilor mei indieni.
Data de 15 august mă reprezintă pe de-a-ntregul. Iubesc iubirea şi iubesc această zi ce îmi oferă ocazia să le urez celor ce poartă numele Fecioarei, dar şi indienilor mei, o zi binecuvântată!
La data de 15 august 1947 India a renăscut ca naţiune suverană faţă de cotropirea Britanică. Este o zi pe care indienii o respectă cu sfinţenie oriunde s-ar afla în lume. Este Ziua Naţională a Indiei şi e minunat să observi bucuria şi mândria cu care indienii îşi urează reciproc „Jai Hind!” (Trăiască India!).
„India va fi liberă”, spunea Mahatma Gandhi şi adevărul a învins. India şi-a câştigat independenţa.
Comercianții europeni au stabilit avanposturi în subcontinentul indian până în secolul al XVII-lea. Prin forţă militară copleşitoare, compania britanică de Est a subjugat regatele locale şi s-a stabilit ca forţă dominantă în secolul al XVIII-lea.
Mahatma Gandhi, părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă non-violente, a fost un lider revoluţionar pacifist care s-a ridicat împotriva britanicilor după încheierea Primului Război Mondial când s-a implicat în politică. A fost un susţinător al non-violenţei, iar vocea sa a reprezentat întreaga Indie când le-a cerut britanicilor „pur şi simplu să plece acasă”! „Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului şi a iubirii a învins mereu. Au existat tirani şi criminali şi, pentru un timp, păreau de neînvins dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna”. (Gandhi) Dar, mai spunea Gandhi, că acolo unde singura alegere este între laşitate şi violenţă, eu aş sugera violenţa”. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore.
Mişcarea de independenţă a Indiei a cuprins activităţi şi ideologii care urmăreau să pună capăt guvernării Societăţii de Est a Indiei (1757-1858) şi Imperiului Britanic Indian (1858-1947) pe subcontinentul indian. Mişcarea a durat 90 de ani (1857-1947). La 15 august 1947, Parlamentul Regatului Unit a adoptat Legea privind independenţa indiană din 1947, care transfera suveranitatea legislativă Adunării Constituantei indiene. Primele mișcări militare organizate s-au desfăşurat în Bengal.
„Există două Indii în această ţară. O Indie care se zbate în lesă, dornică să se elibereze şi să trăiască binecuvântată de toate câte ni s-au dat pe lume în ultimul timp.
Cealaltă Indie este lesa.
O Indie spune: „Dă-mi o şansă şi îţi voi arăta cine sunt şi ce pot”.
Cealaltă Indie spune: „Dovedeşte mai întâi, şi poate că atunci vei avea o şansă”.
O Indie trăieşte în optimismul inimilor noastre.
Cealaltă Indie se ascunde în scepticismul minţii noastre.
O Indie vrea.
Cealaltă Indie speră.
O Indie conduce.
Cealaltă, o urmează….
… O Indie, o voce şoptită, abia auzită, priveşte în josul râului şi ezită. Cealaltă Indie se uită în sus la cer şi spune: „E timpul să zburăm.”
Jai Hind!

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook