Home Interviu Magda Puşkaş

La mulţi ani, Magda Puşkaş, (14 ianuarie) o artistă puternică, un om sensibil, o voce sinceră., un nume marcant al muzicii folk din România. „Misia” artistei este aceea de a compune, interpreta şi  împărtăşi IUBIRE.

Rep.: Cum putem defini muzica folk?
M.P.: Un curent, „flower – power” s-a transformat într-un gen muzical, o emanaţie simplă, alcătuită din armonia unei chitare, a unei voci, a unei poezii şi mult suflet.
Rep.: Există o generaţie folk în România?
M.P.: Tot timpul va exista „o generaţie”. La un moment dat, nevoia de a sparge barierele către o exprimare liberă, impuse de regimul trecut, nevoia de libertate, a dus prin anii ’70, ’80, la receptarea fluxului transmis de prietenii americani, la care am visat de generaţii. Această receptare a creat o anumită fremătare care s-a întins la o întreagă generaţie care a îmbrăţişat aproape spontan, neavând altă sursă de inspiraţie, ceea ce le oferea Cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, cel care aducea chiar din America idea de „flower power” şi care a adaptat-o nevoilor tineretului de atunci. Pe toţi ne-a atins, mai devreme sau mai târziu, aceea fremătare care s-a transmis ca un manifest, de la suflet la suflet. Pe mine m-a luat „valul Flacăra” la propriu. La 21 de ani eram tocmai coaptă pentru a-mi aduce aportul la o mişcare de o asemenea amploare, ce nu era o simplă activitate culturală, ci un produs al propriilor nevoi. Am fost o tânără „Flăcăristă” şi nu o „înflăcărată”.
Rep.: Sunteţi o voce. Care este mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi publicului?
M.P.: Există un exerciţiu care presupune să recunoşti pe cineva după VOCE. Toţi suntem fără imaginea noastră cel puţin o VOCE.. Dumnezeu vorbeşte cu noi printr-o voce interioară, cea a sufletului. Muzica este ca o incantaţie care a rămas şi peste generaţii. Eu vin cu acele cântece care ating coarda acelui suflet aflat în aşteptarea semnalului de descătuşare a emoţiilor acelei generaţii şi crearea lor la generaţia actuală. Aleg poezia după nevoia sufletului meu, care este şi nevoia publicului meu. Această creaţie este copilul care trăieşte şi în sufletul adolescentului, şi în sufletul omului matur, dar şi al celui vârstnic. Este însăşi vibraţia la nivelul subtil al vieţii. Alăturarea poeziei cu muzica este ca o comuniune sacră, matematica sacrului în cuvinte şi sunete însumând perfect armonia simţirii. În trecut am apelat la poezia clasică sau universală, apoi am început să dau eu însămi viaţă cântecelor prin poezie sau texte izvorâte din sentimente, experienţe şi trăiri personale.
Rep.: Faptul că v-aţi născut înainte de 1989 este un regret?
M.P.: Consider că ne naştem exact când trebuie, unde trebuie şi pentru ce trebuie şi e o chestiune de timp să ne descoperim menirea. Mă simt un om împlinit pentru vârsta pe care o am şi încerc să nu invoc lucrurile pe care nu le-am făcut sau să-mi pară rău de lucrurile pe care le-am făcut. Sper că mi-am învăţat lecţiile… 1989… ce a fost atunci şi nu este acum?
Rep.: Există  diferenţe foarte mari între adolescenţii celor două perioade: înainte şi după 1989?
M.P.: Diferenţele se simt întotdeauna între generaţii. Eu cred că adolescenţii oricărei generaţii sunt la fel. Am un respect deosebit pentru adolescenţii de astăzi pentru că rezistă cu stoicism şi fac un slalom uriaş printre greşelile generaţiilor trecute, îi iubesc şi fac orice pentru a le facilita înţelegerea bucuriilor din vremurilor noastre, atât pentru împlinirea lor şi pentru împlinirea noastră. Acesta îmi doresc să fie publicul meu şi pentru ei inventez şi gândesc formule muzicale noi, cu instrumentişti cu spiritul tânăr, inovator. Generaţia mea, cea care a beneficiat live şi a savurat aceste bunătăţi, acum se lasă mai greu deplasată din locşorul, călduţ sau nu, pe care şi l-a creat de-alungul timpului şi, datorită inerţiei sau datorită unei vieţi nu prea uşoare, îi este destul de incomod să vină acolo unde ne mai desfăşurăm forţele împuţinate, în general pe terase, în cluburi, pub-uri sau alte localuri nepretenţioase, ca să-şi retrăiască tinereţea poate prea repede uitată din cauza greutăţilor.
Rep.: Cum rezistă muzica folk în România?
M.P.: Nu ştiu dacă cea care reistă este neapărat muzica folk. Cred că genurile muzicale de sine stătătoare nu mai există. Nu mai putem vorbi de genuri pure. Există doar muzica. Orice muzică îşi merită ascultătorii, precum orice ascultător îşi merită muzica. Poate că rezistă pentru că punem noi mai mult suflet.  Poate că noi am luat-o mai în serios chiar decât americanii şi avem mai multe de spus, de dăruit şi ne putem manifesta cel mai bine abordând acest „gen”, fost „curent”. Azi avem avem acces mai greu la scene naţionale unde grupul ţintă este publicul tânăr. Mai există festivaluri cu specific folk şi nişte tabere care se vor pepiniere pentru promovarea unor compoziţii noi. Eu cânt în formule variate în funcţie de locaţie şi de cerinţe. Cânt oriunde, nu am pretenţii de locaţie. Sunt de principiul că „omul sfinţeşte locul”. Sigur că e de preferat scena pub-ului cu sunet de pahare, dar…. Pe lângă asta promovez artişti tineri colaborând cu ei şi mă implic şi în organizarea unor manifestări folk şi am realizat şi emisiuni tematice.
Rep.: Cum vă promovaţi?
M.P.: Greu. Nefiind comercială, muzica folk este destul de puţin promovată la nivel naţional. Prin urmare, ne promovăm singuri, dacă vrem să mai „existăm” apelând la mijloacele actuale: facebook, pagina oficială, site-uri, într-un cuvânt INTERNET. Cu toate acestea, cea mai importantă metodă de promovare rămâne „văzut şi plăcut”, adică te duci să cânţi live, dai tot ce poţi şi aştepţi să mai fii invitată. Am cântat tot ce mi-a permis vocea şi bunul simţ. Există o psihologie a spectacolului, a spectatorului şi trebuie să fii mereu atent la nevoile lui, iar la final să-i induci o stare de bucurie şi dorinţa de a reveni la spectacolele tale.
Rep.: Cum vă vedeţi viaţa în acest moment?
M.P.: Pare că viaţa mea, care nu a fost foarte uşoară şi liniştită aşa cum ar părea, s-a animat în timp cu prieteni adevăraţi, cu oameni care mă apreciează, cu duşmani în număr insignificant, cu aprecieri neaşteptate, cu aşteptări provocatoare, cu dorinţe realiste, cu bucurii simple, cu colaboratori talentaţi, într-un cuvânt este o viaţă trăită plenar cu ajutorul lui Dumnezeu care nu lipseşte nicio clipă din gândurile mele pentru a-i mulţumi, atât pentru bucurii, cât şi pentru poticnirile şi bâjbâielile menite să mă înveţe să merg cu fruntea sus.
Rep.: Care este cuvântul care vă defineşte?
M.P.: IUBIRE. Iubesc oamenii „aproape„ necondiţionat. Există două mari principii universale: lumina şi iubirea. În această treaptă de dezvoltare a noastră trebuie să experimentăm ca fiinţe de lumină conştiente, iubirea necondiţionată. Fiecare suflet este parte din întregul suflului universal. Aşadar, fiecare om trebuie tratat ca egalul tău pentru că fără oricare dintre noi, întregul nu poate exista.
Rep.: Care este sentimentul care vă defineşte?
M.P.: CREDINŢA. Este singurul sentiment sau stare care transcende tot. Fără credinţă suntem ologi. Tot ce fac şi simt se raportează la Dumnezeu. Mă întreb ce ar vrea Să-mi transmită şi primesc răspuns aproape instantaneu. El este cel care mi-a dat darul acesta minunat de a creea emoţii pozitive. El este Cel care mă ajută să apar sincer pe scenă, fără compromisuri şi fără făţărnicie. În momentul în care drumul ales de mine se înfundă, mă întorc către Dânsul şi îi spun: „Doamne, pe mine acest lucru mă depăşeşte, te rog, să preiei cârma corabiei vieţii mele şi du-o în portul la care vrei sau trebuie să ajung.” Şi aşa, având încredere în predestinare, mi-am asumat ceea ce mi s-a repartizat. Înainte de a  fi ceva, în cazul meu, un artist, trebuie să fii OM, şi ca OM am fost binecuvântată cu unul dintre cele mai înălţătoare daruri, acela de a putea oferi bucurie prin cântecul transmis de o VOCE din suflet.
Rep.: Care vă sunt planurile de viitor?
M.P.: Să călătoresc în afara ţării, să mă bucur de minunile create pentru noi, să-mi sprijin copilul plecat prin „strănătăţuri”, să realizez un album nou, Pe scurt să împlinesc planul divin.
Rep.: Ce vă doriţi de ziua dumneavoastră?
M.P.: Sănătate, puţin noroc şi multe concerte.
Claudia Teodora Ignat

Articole Similare
0 208

0 548

Lasa un mesaj

Facebook