Home Interviu Saju George

Saju George este “dansatorul iezuit” care lucrează cu devotament şi pasiune. S-a născut în ţinutul Kerala din Sudul Indiei, un ţinut de poveste datorită vegetaţiei luxuriante. Cel care vizitează Kerala se minunează de frumuseţea acestui loc şi de faptul că este atât de diferit faţă de restul Indiei. Saju a locuit aici până la vârsta de 19 ani când s-a mutat în Kolkata pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi, în calitate de preot. “În familia noastră există tradiţia de a deveni preot şi de a ne dedica viaţa în slujba celor aflaţi în nevoie,” ne mărturiseşte Saju. Se simte binecuvântat pentru faptul că s-a născut în India, frumoasa ţară a Keralei, minunata patrie a lui Rabindranath Tagore, tărâm atins de puritatea sufletească a Maicii Tereza şi a înţelepciunii lui Swami Vivekananda şi tot ceea ce face este inspirat de către aceştia. A fost pasionat de dans încă din copilărie, iar în anul 1985, când s-a alăturat Societăţii Iezuiţilor din Kolkata, acesta a fost încurajat să-şi dezvolte abilităţile de dansator. A studiat Bharatnatyam, cea mai populară formă de dans clasic din India. Bharatnatyam a fost la bază un dans al devoţiunii. Mişcările mâinilor şi ale picioarelor sunt executate cu o perfecţiune desăvârşită, iar ochii şi gura se află permanent într-o perfectă coordonare cu mişcările trupului. “Împărtăşesc arta dansului clasic indian oricui este dispus să înveţe, în special celor mai puţin privilegiaţi. Cred că fiecare persoană trebuie încurajată să-şi folosească întregul potenţial,” declară preotul dansator, un filantropist care trăieşte pentru a dărui. De-a lungul turneului său european, Saju George a susţinut o prezentare de dans indian în Oradea, la Centrul Posticum.

Rep.: Cum consideri dansul indian: un dans religios sau mai degrabă unul cultural?
S.G.: Dansul clasic indian este considerat un dans sacru, originea lui fiind spirituală. Sufletul său şi-a găsit lăcaş în etosul său cultural şi în religiozitate. Dansul clasic indian reprezintă templul în care s-a născut religia şi este, atât expresia umanităţii, în întregul ei şi a culturii indiene, cât şi filosofia-religioasă care stă la baza Indiei însăşi. Dansul clasic este o minunată expresie a sinelui.
Rep.: Interpreţii de dans clasic indian Mohiniattam folosesc teme preluate din creştininsm. Acest lucru se întâmplă mai ales în Sudul Indiei.
S.G.: În ceea ce priveşte Arta dansului clasic Mohiniattam, temele creştine sunt întâlnite mai ales în Kerala, sudul Indiei unde îşi are originile această artă. Dar, creştinii Mayali de pretutindeni pot învăţa şi practica Mohiniattam, astfel că aceste teme sunt abordate şi în alte zone.
Rep.: Saju, provii dintr-o familie creştină?
S.G.: Provin dintr-o familie catolică. Noi credem că ne tragem din ramura creştină tradiţională a Sfântului Thomas care datează din anul 52 AD şi mai credem că în India, creştinismul s-a născut odată cu Iisus.
Rep.: Nu găseşti interesant faptul că foarte mulţi creştini încearcă să se regăsească în Budism, Hinduism sau alte culturi, abandonând creştinismul, pe când tu şi mulţi ca tine, născuţi în India, caută să împărtăşească învăţăturile creştine?
S.G.: India este tărâmul multor religii. Eu sunt foarte fericit că sunt un creştin Indian, iar credinţa mea are rădăcini adânc înfipte în cultura şi tradiţiile Indiei. Iubesc şi respect cultura şi arta Indiei, mai ales dansurile clasice. În acelaşi timp şi în egală măsură doresc să vorbesc despre Dumnezeu şi dragostea Sa pentru oameni, prin arta indiană, atât de preţioasă şi încărcată de înţelesuri.
Rep.: Ce te consideri mai întâi: dansator sau preot?
S.G.: Sunt preot în primul rând, apoi dansator. Dansul este vocaţia mea specială care se întrepătrunde cu vocaţia mea preoţească. Pentru mine, dansul şi slujirea preoţească sunt ca cele două laturi ale aceleiaşi monede. Se completează reciproc. Religia îmi conferă identitatea credinţei. Creştinismul îmi dă identitatea creştină şi credinţa creştină, iar prin creştinism am învăţat mai întâi să-L iubesc pe Dumnezeu şi să iubesc oamenii, lucru învăţat pe deplin în familia mea cu 10 fraţi şi surori. Frumuseţea şi bunătatea tuturor celorlalte religii au contribuit la creşterea şi educaţia mea religioasă. În ceea ce priveşte dansul, iubesc toate formele de dans, dar mă fascinează şi mă pasionează, înainte de toate, Bharatnatyam. Această formă de dans clasic Indian face parte din viaţa mea, din misiunea mea.
Rep.: Când apari pe scenă eşti doar un interpret?
S.G.: Nu e posibil să fiu doar un dansator când sunt pe scenă. Sunt un mesager al Fumuseţii, Adevărului şi Binelui. Încerc ca prin spectacolele mele să aduc bucurie şi linişte sufletească celor care mă privesc.
Rep.: India este tărâmul dansului clasic ca expresie a Divinului, a mitologiei, înainte de toate. Cum privesc spectatorii din India arta ta? Dar cei din Europa? Înţeleg ei de ce predai şi interpretezi o artă care reprezintă mai degrabă mitologie, dragoste şi senzualitate, decât Dumnezeu?
S.G.: Dumnezeu este prezent peste tot. El este Artistul Maestru, autorul tuturor, inclusiv a senzualităţii exprimate de om. El ne-a dat suflare de viaţă şi ne-a dat fiecare emoţie pe care o simţim. Cele cinci simţuri sunt sursele cunoaşterii noastre despre Dumnezeu. Arta indiană este cea mai veche şi cea mai expresivă dintre toate artele care se practică azi. Cel mai vechi teatru clasic viu din lume numit Koodiattam aparţine Indiei şi a devenit patrimoniu UNESCO. Mitologia face parte din fiecare cultură. Ea este o modalitate de a dezvălui misterul lui Dumnezeu. Indienii şi europenii simt şi înţeleg dansul indian la fel. Din experienţa mea am învăţat că europenii sunt foarte deschişi către arta indiană pe care o respectă şi o apreaciează, uneori mai mult decât indienii înşişi. Trebuie să acceptăm că senzualitatea este parte a fiinţei umane, iar dansul indian exprimă această senzualitate într-un mod plăcut din punct de vedere estetic. Niciodată nu a depăşit limita, trecând spre vulgaritate. Însă, dansul indian necesită mai multe explicaţii din cauza diferenţelor culturale şi lingvistice. Oamenii de pretutindeni spun că Dumnezeu este iubire, iar exprimarea dragostei prin dans exprimă doar Dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Fiecare religie ne învaţă că Dumnezeu este iubire şi lăcaşul Lui este inima omenească. Oamenii, de oriunde ar fi, sunt un mănunchi de emoţii şi senzualitate. Unde este contradicţia?
Rep.: Dansezi pentru Dumnezeu sau cu Dumnezeu?
S.G.: Dansez întru Dumnezeu şi pentru El. Îl văd în toţi ceilalţi oameni, indiferent, de castă, rasă, culoare sau cultură. Închin dansul meu tuturor.
Rep.: Dansul în viaţa Bisericii. Putem numi astfel un capitol din viaţa ta?
S.G.: Dansul a făcut parte din viaţa Bisericii timpurii. Există multe referinţe la dans în Biblie. Eu dansez în biserică pentru a mă închina Lui şi pentru a-l preaslăvi cu trupul şi sufletul meu. Poate fi numit astfel un capitol din viaţa mea.
Rep.: Cum îi ajuţi pe oameni?
S.G.: Acum mă aflu într-un turneu prin Europa. Am susţinut spectacole şi seminarii despre dansul clasic indian, yoga, arta indiană, cultură şi religie în Ungaria, România, Elveţia, Austria şi Germania. Răspund tuturor celor care mă invită. Face parte din misiunea mea de a răspândi dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, frumuseţea şi pacea Lui. Fiecare donaţie pe care o primesc de la spectatori, participanţi sau cursanţi, îi cheltui în folosul persoanelor marginalizate, nevoiaşe, mai ales a copiilor, pentru dezvoltarea lor artistică, culturală, emoţională, spirituală, medicală şi socială. În India, locuiesc într-un sat sărac, numit Bakeswar, lângă Kolkata. Acolo am înfiinţat un centru pentru artă, cultură şi spiritualitate numit Kalahrdaya (inima artei). Fiecare este binevenit în acest centru şi este tratat cu respect şi dragoste. În prezent, avem 150 de studenţi cu vârsta cuprinsă între 4 şi 40 de ani. Sper să reuşesc să deschid un Centru Universal de Artă, Cultură şi Spiritualitate.
Rep.: Care a fost reacţia liderilor bisericii faţă de experimentele tale evanghelice?
S.G.: Atât negatăvă, cât şi pozitivă. Am primit şi încurajări şi descurajări.
Rep.: Ce le răspunzi celor care critică arta ta?
S.G.: Îi invit să mă vadă dansând, apoi să mă critice. Îi rog să înţeleagă puterea şi frumuseţea dansului sacru din India. Criticii ar trebui să cunoască ceea ce critică.
Rep.: Care este cel mai frumos lucru din viaţa ta în acest moment?
S.G.: Faptul că sunt un dansator iezuit implicat în viaţa socială.
Rep.: Un cuvânt pentru cititorii revistei.
S.G.: Fiţi deschişi şi răspândiţi frumuseţea, adevărul, pacea şi bunătatea lui Dumnezeu oriunde v-aţi afla. Dansul clasic indian este o cale minunată pentru a face asta. Este limbajul clasic al expresiei.

Claudia Teodora Ignat

Articole Similare
0 170

0 5060

Lasa un mesaj

Facebook