Home Interviu Sebi Tonţ

Numele său este Tonţ, Sebi Tonţ  şi este fotograf de meserie. “Nu doar pentru ca am un aparat foto, dar pentru că trăiesc din pasiunea mea. Acum 10 ani mi-am ales drumul şi am recunoscut norocul şi menirea. Mă  bucur de lumină şi de culoare şi de fericirea creaţiei. Lumea mea este perfectă, ne spune Sebi Tonţ zâmbind aşa cum o face întodeauna. Modelele care-l vor inspira mereu vor fi Adela şi Anabela.

Rep.: Care este prima fotografie pe care ai făcut-o în calitate de fotograf profesionist?
S.T.: Eu cred că devii fotograf  profesionist în momentul în care reuşeşti să trăieşti din munca ta, ceea ce nu este tocmai uşor în timpurile noastre. Primele mele fotografii remunerate au fost realizate pentru a ilustra o carte de istorie, în urmă cu peste un deceniu. Atunci consider că a început carierea mea foto. De atunci trăiesc din această activitate şi din acest motiv mă consider un artist, meşteşugar şi un liber profesionist
Rep.: Aparatul foto garantează o fotografie reuşită?
S.T.: O imagine perfectă pe care o vizualizezi mental se diluează treptat, o dată când o înregistrezi cu camera, a doua  oară  când o prelucrezi pe un monitor de computer şi a treia oară  când o tipăreşti pe hârtie. Această diluare a informaţiei vizuale poate fi minimizată o dată prin echipamente superioare şi a doua oară prin experienţă. Dacă scapi de această diluare a informaţiei vizuale, cred că ai realizat o fotografie reuşită. Echipamentul nu garantează acest lucru, dar ajută mult, asta o spun din experienţă.
Rep.: Cum gândeşti o fotografie? Există ceva ce dă personalitate fotografiilor tale?
S.T.: Depinde de subiect, dar în general trebuie să fii pregătit pentru “momentul decisiv”, cum îl definea Henri Cartier-Bresson. Cred totuşi că personalitatea fotografului  dă personalitate fotografiilor sale, iar în cazul meu predominant este umorul şi pozitivitatea. Oamenii care zâmbesc sunt mai frumoşi, deci, când este cazul trebuie să dai oamenilor această stare, pe care o obţii prin încredere, comunicare, umor.
Rep.: Cum arată viaţa fotografului de evenimente?
S.T.: În România, uneori, poate fi destul de amuzantă, ca într-un film de Kusturica, iar alteori intensă, ca şi într-o fabrica japoneză. Mulţi nu cred, dar un fotograf petrece, poate, mai puţin de 10% din munca sa, fotografiind efectiv. În rest, prelucrare, promovare, birocraţie, etc.
Rep.: Din afară a fi fotograf de evenimente şi nunţi pare foarte simplu.
S.T.: Orice meserie pare simplă privită din exterior, nici cea de fotograf nu face excepţie.
Rep.: Care sunt subiectele din fotografiile tale şi cum le alegi?
S.T.: La fel ca şi în alte meserii, nici în fotografie nu poţi fi bun la toate, de aceea m-am specializat pe câteva domenii: fotografia de evenimente, de produs, corporate şi recondiţionări de fotografii vechi. Sigur pot face şi alte genuri, dar în principal cu acestea îmi ocup timpul.
Rep.: Care este cea mai reuşită fotografie a ta din punct de vedere tehnic, artistic…şi de ce o consideri aşa?
S.T.: Când lucrezi zilnic ca fotograf nu îţi faci un top al celor mai reuşite fotografii, ci probabil vrei ca următoarele să fie cele mai bune. Cel mai important lucru este să duci cu bine la capăt orice proiect fotografic, fie că este vorba de un eveniment sau de un set de obiecte pentru un catalog.
Rep.: Când mă gândesc la Sebi Tonţ am imaginea unui om care zâmbeşte tot timpul. Eşti supărat vreodată? Dacă da, cum te manifeşti în acele momente?
S.T.: Plâng! Glumesc! Şi eu sunt la fel ca orice om, chiar dacă am gura  până la urechi. Iar dacă zâmbesc mai des este pentru  că, aparent, nu prea interesează pe mulţi  problemele altora, aşa că nu le fac cunoscute.
Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire?
S.T.: Viaţa mea din ultimii patru ani.
Rep.: Fotografia este o pasiune sau  o meserie?
S.T.: Trebuie să fie pasiune şi se poate trăi din asta, dar implică mai mulţi factori decât un aparat foto atârnat de gât: investiţii destul de mari în echipament, cunoştinţe de manipulare a imaginilor, noţiuni de business pentru administrarea afacerii, de marketing pentru promovarea acesteia şi perfecţionare continuă, practică şi teoretică.
Rep.: Ce preferi: fotografiile alb-negru sau cele color?
S.T.: Intotdeauna color, iar dacă subiectul o cere, alb-negu. Invers, niciodată, este ireversibil.
Rep.: Este loc de dragoste în viaţa ta ?
S.T.: Nu este loc de altceva, în viaţa mea.
Rep.: Care sunt fiinţele care te inspiră şi te motivează în fiecare zi?
S.T.: Oamenii buni îmi dau doza zilnică de energie, iar dintre ei, în mod special, sunt ceilalţi doi membri ai familiei: Adela şi Anabela.
Rep.: Cum arată viaţa ta lângă o fiinţă atât de colorată ca Adela – soţia ta?
S.T.: Inspiraţională. E ca şi cum ai fi în zbor, într-un avion cu ambele motoare funcţionale. Un om ca şi Adela te face să evoluezi. Noi nu pierdem timpul cu lucrurile negative dintr-o relaţie, de aceea: noi nu avem probleme, ci doar soluţii!
Rep.: Care este culoarea ta preferată?
S.T.: Numai una? Dar cu restul ce facem?
Rep.: Care este relaţia ta cu personajele pe care le surprinzi în fotografiile tale?
S.T.: De încredere, altfel nu cred că te poţi apropia de oameni pentru a le surprinde sufletul. De aceea oamenii din fotografiile mele sunt frumoşi.
Rep.: Ai regrete?
S.T.: Probabil că da, dar scap repede de ele, când îmi dau seama că decizii din trecut, care păreau proaste, au dus la prezentul de care sunt mulţumit.
Rep.: Cum te simţi ca părinte?
S.T.: E un sentiment nou în viaţa mea, îmi place, iar Anabela te face să îţi doreşti să fii părinte.
Rep.: Care este locul în care te simţi cel mai bine?
S.T.: Sincer… în pielea mea! 🙂
Rep.: Ce-ţi doreşti de la ziua de mâine?
S.T.: Să putem trăi şi lucra într-o ţară normală, sănătoşi şi fericiţi.

Claudia Teodora Ignat 

Articole Similare
0 481

0 5569

1 raspuns pentru acest articol

Lasa un mesaj

Facebook