Home Povesti de dragoste Sânziana şi Emil

Era o după masă caldă de septembrie 2003, în care EA aştepta un telefon. După nici 10 minute ţârâitul molcom al mobilului o scoase din starea de reverie….
O voce gravă rosti celebrul alo, urmat de prenumele ei…. şi da, era cel pe care-l aştepta. Nu se cunoşteau, dar EA trebuia să se întălnească cu EL pentru a merge împreună la o nuntă. O conversaţie însufleţită se legă uşor.
Dar DESTINUL le juca o festă. EL nu era cel pe care-l aştepta, asta devenid clar când EL o întrebă dacă ştie cu cine vorbeşte…
După o tăcere semnificativă vocea ei se auzi stinsă… Nu.
Conversaţia a continuat preţ de alte câteva minute chinuitoare când EA se gândea cum să repare gafa.
Într-un final, apelul s-a terminat şi după o tăcere asurzitoare mobilul a sunat din nou.
De data asta EA întrebă prima daca EL este acel EL.
Doar că DESTINUL nu se lăsă înşelat de aparenţe şi numărul EI rămase în memoria mobilului primului EL. Fusese cucerit de dezinvoltura şi vocea caldă cu care fusese întâmpinat. După nici o săptămână apelul se repetă şi legătura întreruptă brusc se înnodă. Ceea ce a urmat??? Nu e greu de ghicit… De Crăciun erau logodiţi şi în căutare de naşi. În timp şi pe îndelete au descoperit lucrurile mărunte care îi uneau: teatrul, cinematograful, muzica, artele plastice şi poezia. De-a lungul celor 10 ani (sărbătoriţi în această vară printr-o croazieră de vis pe Marea Mediterană) au apărut volume de poezie dedicată EI: „ …o umbră răsărită din noapte /(care) mi-a arătat inefabilul zilelor… /cu aceea imagine despre care / voi scrie întotdeauna cu plăcere”  [Poem de amor, 2013]

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook