Home Turism Academia Română – TURISM ÎN CAPITALĂ

Edificiile aparţinând celui mai înalt for cultural şi ştiinţific al ţării sunt situate în cadrul unui parc cu intrarea din Calea Victoriei. Academia Română a luat fiinţă în 1866, ca Societatea Literară Română, devenită Societatea Academică Română (în 1867), apoi Academia Română (în 1879), având sediul într-o aripă a Universităţii. Discuţiile privind construirea unui edificiu propriu acestei instituţii au fost finalizate în 1886, cu adoptarea unei legi privind ridicarea Palatului Academiei Române, neaplicată din cauza nepăsării guvernanţilor. În martie 1890, Ministerul Instrucţiunii Publice a aprobat mutarea instituţiei în Casa C. St. Cesianu din Calea Victoriei nr. 125, iar în toamna aceluiaşi an, Academia şi biblioteca acesteia au fost transferate în noul local. Devenit neîncăpător, sediul a fost lărgit în 1896 prin cumpărarea caselor vecine, Bellu şi Zaleski, destinate bibliotecii, în care au fost aşezate cărţile, improvizându-se două săli de lucru şi cele necesare pentru activitatea de catalogare, precum şi a unui teren din proprietatea Cesianu. Proiectele elaborate în 1913 de arh. Nicolae Ghica-Budeşti pentru construirea unui nou local nu au fost aplicate. Abia în 1927-1928, s-a ridicat primul depozit pentru Biblioteca Academiei, după planurile arh. Ştefan Balş, dar sediul acesteia a fost realizat între 1937-1938, fiind singura lucrare din proiectul palatului Academiei Române, elaborat de arh. Duiliu Marcu.
Astăzi, Academia Română cuprinde fosta Casă Cesianu, în care se află sediul ei, şi care se găseşte pe latura de N a parcului, cu faţada spre aceasta, fiind o construcţie simetrică, alcătuită dintr-un subsol parţial, un parter scund şi un etaj dominant în înălţime, clădire decorată cu pilaştri cu profilatură dorică.
Biblioteca Academiei Române a fost înfiinţată în 1867, în urma unei donaţii de carte (6000 de volume şi 400 manuscrise) a căpitanului Constantin Cornescu Oltelniceanu. Misiunea ei a fost de a aduna şi conserva în colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria şi cultura românească, dar şi universală. Localul bibliotecii a fost modernizat după 1990, când i s-a adăugat un depozit nou, spaţii proiectate de arh. Romeo Belea. Funcţionând un timp şi ca bibliotecă naţională (1901-1955), colecţiile sale au o structură enciclopedică, începând cu cele mai vechi texte în limba română sau în limbile de cancelarie şi de cult, până la ultimele publicaţii de orice tip şi pe orice suport. Fondurile sale se cifrează la peste 10 mil. de unităţi, dintre care 3,6 mil. de monografii şi 5,3 mil. de publicaţii seriale, având colecţii speciale, între care colecţia de manuscrise este cea mai bogată din ţară, iar cele de stampe, de numismatică, de hărţi sunt puncte de referinţă în domeniu. Biblioteca efectuează schimburi de publicaţii cu alte instituţii din străinătate, dar este şi nucleul unei vaste reţele formată din bibliotecile filialelor Academiei Române şi ale instituţiilor de cercetare ale acesteia.
Mihaela Carata (foto – Wikipedia.org)  
www.promenada-culturala.ro

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook