Home Turism Biserica „Dintr-o Zi” – TURISM ÎN CAPITALĂ

Situată alături de Universitatea de Arhitectură, are hramul „Sf. Ierarh Nicolae de la Mira Lichiei – Făcătorul de Minuni”.
La începutul sec. XVII, pe locul actualei biserici a fost ridicată o mică biserică de lemn de către boierul Neagoe din Popeşti şi Negoieşti, fiind numită „Dintr-o Zi” fie pentru că a fost construită într-o singură zi, ca urmare a unui pariu pus de Neagoe, fie pentru că a fost sfinţită în aceeaşi zi a anului următor începerii construcţiei. Terenul, casele şi biserica de lemn au ajuns apoi zestrea Maricăi, descendentă a ctitorului, din 1673 soţia lui Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti.
În 1702, Marica Doamna mută biserica de lemn pe una din moşiile sale, în locul acesteia construind una de zid. Aparţinând breslei bărbierilor în cursul sec. XVIII, biserica avea 4 chilii, totul fiind împrejmuit cu ziduri. La începutul sec. XIX Biserica „Dintr-o Zi” devine capela reşedinţei domneşti de pe Podul Mogoşoaiei, ce se afla în Casele Banului Dumitrache Ghica. Pentru a trece mai comod din case în biserică, Ioan Caragea-Vodă „a poruncit să-i facă o punte ridicată, sus pe bârne, care să-l ducă de acasă la biserică”. Aici intra printr-o uşă, numai pentru el şi familia lui, situată în zidul sudic, care dădea direct în cafas. În 1909, aflându-se într-o stare avansată de ruinare, autorităţile propun dărâmarea ei. Comisiunea Monumentelor Istorice se opune însă, declarând-o monument istoric, în 1915 fiind reparată şi pictura retuşată. Între 1997-1998 a fost văruită şi împrejmuită cu un gard de fier.
Biserica are planul în formă de navă, cu pridvor şi turn-clopotniţă pe pronaos. Pronaosul, iniţial de formă pătrată, era despărţit de naos prin trei arce sprijinite pe coloane (înlăturate în urma incendiului din 1825). Deasupra se ridică turnul-clopotniţă din lemn. Pictura interioară este recent restaurată; în pridvor, deasupra intrării, se poate vedea încă icoana hramului, datând din 1702, înfăţişându-l pe Sf. Ierarh Nicolae.
Biserica „Dintr-o Zi” a servit, între 1911 şi 1947, ca loc de închinăciune pentru Comunitatea Ortodoxă Albaneză din Bucureşti, cu acordul Epitropiei Bisericii „Enei”.

Mihaela Carata (foto – Wikipedia.org)  
www.promenada-culturala.ro

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook