Home Turism Cimitirul Bellu

Oricât de ciudată ar părea ideea unei plimbări prin cimitir, dacă acesta este Cimitirul Bellu, vizita nu ar fi cu nimic mai prejos decât cea într-un muzeu – de arhitectură, de istorie sau de literatură. Aflat pe Calea Şerban Vodă, construirea cimitirului a demarat în 1852, ca urmare a legii pentru înmormântări care plasa cimitirele în afara zonelor orăşeneşti, pe locul unor vechi podgorii.

            Numele său provine de la donatorul terenului, Barbu Bellu (1825-1900), fost ministru al cultelor şi justiţiei, care avea pe locul respectiv conac şi grădină boierească şi a fost şi ctitorul mânăstirii cu acelaşi nume. Este probabil cel mai cunoscut edificiu de acest gen din Bucureşti, poate şi datorită faptului că aici, pe Aleea Artiştilor, sunt îngropaţi unii dintre cei mai importanţi oameni de cultura din România: George Bacovia, Nichita Stănescu, Ion Barbu, I. L. Caragiale, Toma Caragiu, Tudor Muşatescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Pruteanu, Marin Preda, Florian Pitiş şi altii.mausolul-frati-gheorghief-_1_.jpg

            Ceea ce face din acest cimitir un loc mai mult decât interesant sunt şi poveştile ţesute în jurul unor morminte şi monumente. Există o frumoasă statuie cu ochi de smarald realizată de Rafaelo Romanelli, care o reprezintă pe Katalina Boschott, o femeie care rămâne învăluită în mister. Doar o enigmatică inscripţie poate fi citită pe mormântul ei: „Cet animal de médecin m’a tuée! Herkulesbad-Mehadia 11-12 Août 1906” (Acel animal de doctor m-a ucis!).

            cimitir bellu2Mormântul soţilor Poroineanu care s-au iubit atât de mult, este, de asemenea, marcat de o statuie semnată de talentul lui Romanelli, care le spune povestea emoţionantă: cei doi au descoperit că erau fraţi şi s-au sinucis. Arta funerară a lui Karl Storck este şi ea un punct de interes, excelând cu capela gotică Alexandru Costescu. Din pădurea de cruci de marmură albă, neagră sau roz apar îngeri prăbuşiţi şi înlăcrimaţi pe câte un pat de veci, o Notre Dame în miniatură, o mini-biserică în stil brâncovenesc, temple romane, piramide, sau – mai neobişnuit – pionieri cu trese şi insigne. În zona scriitorilor şi poeţilor, la crucea lui Eminescu rămâne mai mereu o candelă aprinsă.

            Din păcate multe dintre capele şi monumente au fost vandalizate în deceniile trecute, fie din plăcerea de a distruge, fie în căutarea de eventuale “prăzi”. Din fericire acum există gardieni.

            Siteul cimitirului (www.bellu.ro) este cât se poate de bine pus la punct, oferind o hartă detaliată şi interactivă a mormintelor.

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook