Home Turism Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu (Şcoala de Arhitectură)

Situată în apropierea Universităţii şi a Pieţei Universităţii, a fost construită între 1912-1927 de arh. Grigore Cerchez (1851-1927) şi redă cu destulă fidelitate arhitectura vremii brâncoveneşti. Ridicarea acestui palat s-a impus ca o necesitate, Şcoala Superioară de Arhitectură, înfiinţată în 1904 de Ermil Pangrati (1864-1892), neavând până în 1927 un sediu propriu. Încă din 1864 funcţiona o secţie de arhitectură în cadrul Şcolii de Arte Frumoase, suprimarea ei, în 1866-1867, determinând Societatea Arhitecţilor Români (înfiinţată în 1892), prin arh. Ion Socolescu (1856-1924) şi G. Sterian, să înfiinţeze în 1892, pe cont propriu, o Şcoală de Arhitectură, care a funcţionat ca instituţie de sine stătătoare doar până în 1897. Succesul acestei şcoli particulare l-a determinat pe Spiru Haret, ministrul Instrucţiunii (Educaţiei) la acea vreme, să reînfiinţeze,în acelaşi an, secţia de arhitectură din cadrul Şcolii de Belle Arte, situaţie care va dura până în 1904, când se va separa şi se va transforma în Şcoala Superioară de Arhitectură, numită în 1932 Academia de Arhitectură. În 1912 începe construirea unui local propriu, lucrările fiind întrerupte în timpul Primului Război Mondial (1914-1918) şi terminate în 1927. Academia de Arhitectură a funcţionat în cadrul şcolii Politehnice (din 1939), iar după 1948 a fost reorganizată ca Institut de Arhitectură, primind în 1952 numele arh. Ion Mincu (1852-1912).
La construirea clădirii, arh. Grigore Cerchez şi Statie Ciortan (1876-1940) au optat pentru stilul românesc, cu o faţadă tratată în manieră brâncovenească. Realizat pe trei niveluri, edificiul cuprinde trei săli de clasă, birouri, ateliere, având în centru amfiteatrul, vestibulul şi sala de expoziţie. Faţada, executată în întregime din piatră, este dominată de elementul central puternic scos în afară, deasupra portalului monumental în arc de cerc, ce permite accesul în clădire, fiind amenajată o loggie în stil brâncovenesc, străjuită de 8 coloane, iar în extremitatea stângă un foişor. Între 1963-1968, clădirea a fost extinsă cu două aripi – construite de-a lungul străzilor Edgar Quinet şi Academiei – , arhitecţi fiind Elena Voinea, G. Filipeanu, Alexandru Beldiman şi alţii. Deşi contemporană curentului brutalist internaţional, această extindere a reuşit o bună articulare la clădirea preexistentă.

Mihaela Carata
www.promenada-culturala.ro

Articole Similare

Lasa un mesaj

Facebook