Oricât de regretată este Angela Merkel, un lider puternic şi echilibrat, care a acţionat pro-european în momente cheie, moştenirea ei politică este plină de umbre. Conducătoarea celei mai mari economii din UE şi factor de continuitate politică, a influenţat tot ce s-a întâmplat în Uniunea Europeană în ultimii 15 ani. Părţile bune sunt cunoscute, cele rele mai puţin.

În primul rând, a gestionat marea criză economică şi financiară din 2008-2009 impunând un val de austeritate în Europa. Dacă în Germania şi alte state vestice plasele de siguranţă erau multiple, în Sudul şi Estul Europei efectul a fost devastator. Spania şi Grecia au simţit din plin austeritatea. În România, sub conducerea lui Traian Băsescu, un protejat al PPE, zelul dreptei neoliberale a fost nimicitor. Efectele în Est sunt resimţite şi acum. Cu Angela Merkel la conducere, ţările au rămas nedezvoltate, rezervoare de migraţie, cu salarii foarte mici şi servicii publice modeste.

În al doilea rând, sub mandatele succesive ale Angelei Merkel, aliaţii ei din Estul Europei au devenit inamicii democraţiei. Au devenit naţionalişti, conservatori, autoritari şi corupţi structural. Viktor Orban în Ungaria este cel mai bun exemplu dar să nu îl uităm pe premierul Sloveniei, Janes Jansa, fanul declarat al lui Donald Trump. În Bulgaria, Boiko Borisov a prezidat direct corupţia extremă a statului, recunoscută şi condamnată de SUA şi numeroşi lideri europeni. În România toate partidele membre PPE au probleme serioase. PNL, auto-intitulat pro-european, şi-a continuat parcursul clientelar, uitând angajamentele privind reformele în justiţie. Programul Anghel Saligny a fost ultima probă a acestei direcţii. UDMR-ul este practicant versat al clientelismului şi aliat ideologic cu Fidesz-ul lui Viktor Orban. Judeţele conduse de PNL şi UDMR sunt campioane la tăierea ilegală a pădurilor şi la agresiunile împotriva jurnaliştilor şi activiştilor de mediu, cunoscute la nivel european. PMP, la fel ca şi PNŢ- CD, aflate acum în afara Parlamentului, sunt vârfuri de lance ale conservatorismului. Guvernele şi partidele PPE sunt un eşec democratic pe toată linia. Nimic din toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla fără dominaţia absolută a Angelei Merkel în politica germană şi europeană. Nu întâmplător, ultimul turneu extern al ei a fost în Estul Europei şi în Balcani, zona în care eşecul ei a fost cel mai evident şi dureros.

Dar lucrurile se schimbă. Cel mai probabil SPD şi Verzii vor constitui nucleul viitoarei guvernări. Dacă al treilea partid va fi Die Linke sau FDP, contează mai puţin, pe plan european vor conta primele două partide. Pentru autoritarii corupţi ai Estului e o veste foarte proastă, umbrela politică europeană oferită de PPE va dispărea. Atât SPD cât şi Verzii cunosc foarte bine Estul, mai ales prin grupurile lor din Parlamentul European. Politicile lor, în principal cele sociale – de exemplu salariul minim european, democratice – combaterea corupţiei şi ecologice – protejarea mediului şi tranziţie energetică, vin în contradicţie directă cu politicile dreptei PPE din Est. Foarte important, noul guvern din Germania nu va tolera la fel de uşor pornirile conservatoare care abundă în regiune, promovate de membrele PPE.

— o analiza de Claudiu Craciun pt adevarul.ro