AfD, partidul populist de extrema dreaptă, ar putea fi prima forță din mai multe state din est la alegerile federale de duminica viitoare, scrie El Periodico, citată de Rador.

Mica Turingie, cu puțin peste două milioane de locuitori, este un caz paradigmatic: sondajele arată că AfD ar putea deveni cea mai votată forță aici la alegerile federale de duminica viitoare, cu aproximativ 20% din voturi. În statul vecin Saxonia, victoria ar putea ajunge la 26%.

Puterea electorală a extremei drepte pe teritoriile fostei RDG a avut cel mai notoriu episod în iarna anului trecut: după alegerile regionale din Turingia, câștigate de postcomuniștii de stânga, fracția parlamentară regională a creștin-democraților din CDU și AfD au votat în comun pentru un candidat minoritar al liberalilor FDP pentru a împiedica ca prim-ministrul Bodo Ramelow (Stânga) să rămână în funcția de șef al guvernului.

Cunoscută sub denumirea „Criza din Turingia”, aceasta a generat un cutremur în restul Germaniei care a costat-o cariera politică pe Annegret Kramp-Karrenbauer, pe atunci președinta CDU și aleasă de Merkel ca succesoare la Cancelarie.

Încercarea de a răsturna guvernul Ramelow s-a încheiat cu eșec, dar răul fusese deja făcut. Pandemia a diluat ulterior criza politică cauzată de destrămarea disciplinei de partid de către o parte a Uniunii Creștin-Democrate.

Precedentul colaborării dintre o parte a CDU și extrema dreaptă a creat o fisură în mult lăudatul cordon sanitar stabilit de conservatorismul german și a trimis un avertisment cu privire la puterea de influență pe care AfD o poate exercita în estul țării. Rezultatele extremei drepte sunt duble aici față de cele din vestul ţării.

Politicienii, jurnaliștii și academicienii nu încetează să privească spre est cu o oarecare uimire atunci când caută motivele ascensiunii extremei drepte. La mai bine de trei decenii de la reunificare, nemulțumirile lăsate de acel proces politic neterminat indică faptul că reprezintă cauza principală.

Narațiunea istorică predominantă în Germania – care prezintă RDG în majoritatea cazurilor doar ca o dictatură gri -, adăugată rupturii biografice și profesionale aduse de prăbușirea Germaniei socialiste pentru milioane de oameni, structurile mentale autoritare moștenite ale dictaturii comuniste şi diferențele economice care continuă să persiste între cele două părți ale țării alimentează aceste nemulțumiri.

„AfD este mai puternică în est, deoarece aici avem experiență cu o dictatură. A trebuit să ne luptăm pentru a ne recâștiga libertățile și să muncim din greu pentru reconstrucția economică. Și acum vedem că toate acestea sunt în pericol”, declara Tino Chrupalla, un co-candidat pentru Ministerul de Externe al partidului de extremă dreaptă, în fața unui grup de jurnaliști străini.

„Statul interferează din ce în ce mai mult în libertățile fundamentale și în deciziile companiilor și ale cetățenilor. Această agresivitate a statului ne amintește din ce în ce mai mult de RDG”, spune Chrupalla, un mic om de afaceri din Saxonia care a părăsit CDU pentru AfD în 2015 după așa-numita „criză a refugiaților”.

AfD încearcă în mod deschis să valorifice starea de rău lăsată de reunificarea germană. Restricțiile libertăților individuale și de circulație introduse de guvernul federal în fața pandemiei oferă acum un nou cadru discursiv pentru a obține voturi în mijlocul nemulțumirii structurale persistente în teritoriile estice.