Culturile de căpșuni rămân neculse, din cauza lipsei de forță de muncă, tocmai când au ajuns la maturitate și sunt numai bune de recoltat. Căpșunele sunt lăsate să atârne pe plante deoarece personalul angajat pentru recoltare nu este suficient pentru a acoperi toate suprafețele cultivate, din zona de sud a Italiei, Metapontino. Între timp, temperaturile cresc și recoltele pot fi compromise.

„După ce în urmă cu aproximativ 20 de zile am abandonat două hectare cultivate cu soiul timpuriu Fortuna, acum sunt nevoit să repet această alegere dificilă, cu diferența că, de data aceasta, zonele rămase nerecoltate sunt cultivate cu soiul Sabrosa-Candonga, considerat soiul cel mai reprezentativ și cel mai cătat de comercianți, din regiunea Basilicata”, a spus Ermal Gjuzi, un tânăr fermier din Scanzano Jonico, unde cultivă cu căpșuni aproximativ 6 hectare.

„Când ai o problemă cu forță de muncă, trebuie să te decizi ce parcelă să duci mai departe, după ce ai investit timp și ai cheltuit multe luni. În doar câteva zile, am abandonat 2,5 hectare de Sabrosa-Candonga pentru că nu pot ține pasul cu evoluția culturilor. Temperaturile mai ridicate și mai multă lumină accelerează procesul de coacere; acest lucru face complexă recoltarea tuturor fructelor înainte ca acestea să ajungă nepotrivite pentru vânzare”, a mai spus Gjuzi, citat de portalul freshplaza.com.

„În fiecare an, pe măsură ce sezonul se apropie de sfârșit, disponibilitatea forței de muncă este redusă drastic deoarece mulți muncitori se mută în fermele de sâmburoase, pentru rărire și cules fructe. De data aceasta, însă, se pare că lipsa de muncitori este cu adevărat critică. În comparație cu anii trecuți, există și un deficit de muncitori străini, care preferă să rămână în țările lor de origine, parțial din cauza creșterilor salariale”, a mai spus fermierul italian.

„Mă aştept să închei sezonul căpşunelor în jurul datei de 25 mai, presupunând că actualii mei angajaţi îmi vor permite acest lucru. Programul de muncă nu depășește 6 ore și 30 de minute. Cu toate acestea, un lucru este cert: în următoarea campanie agricolă voi reduce suprafețele plantate cu căpșuni și le voi extinde pe cele dedicate legumelor.”

De lipsa forței de muncă suferă și un fermier din regiunea Apulia. El caută cu disperare muncitori pentru recolta de cireșe. Giacomo Giotta, fermier din Conversano (Bari), deține 20 de hectare de livezi de cireși.

”Mă așteptam să încep recoltarea cireșelor pe 11 mai, dar încă îmi lipsesc peste 10 persoane care să acopere suficiente livezile de cireși, situate în diferite zone ale provinciei Bari și formate din mai multe soiuri, precum Bigarreau, Giorgia și Ferrovia. Nu găsesc muncitori, în ciuda mai multor anunțuri făcute pe rețelele de socializare, din gură în gură sau prin apeluri telefonice către cei care au lucrat pentru mine în sezoanele trecute. Cu toate acestea, ofer angajări regulate până la sfârșitul lunii iunie, cu salarii chiar mai mari decât nivelurile minime sindicale, în special pentru a încuraja oamenii să vină la muncă”, a explicat Giacomo.

„Au fost câteva solicitări bizare în ultimele zile, precum cea a unei persoane care primea venitul de bază italian și care a spus că este dispusă să muncească, dar ”la negru”, pentru că altfel ar pierde subvenția de la stat. Această situație este, probabil, în sprijinul acelor companii care ar dori să se extindă într-o zonă în care preferința predominantă este pentru beneficiile sociale.”

„Sunt foarte îngrijorat pentru că mi-e teamă să nu am forța de muncă necesară pentru a putea recolta cireșele, care, știm, sunt foarte perisabile. În comparație cu alte fructe și legume, cireșele necesită mai multă atenție și rapiditate în perioada de recoltare. Doar câteva ore de soare sunt de multe ori suficiente pentru a ajunge la un stadiu avansat de coacere și, în consecință, la nevoia de a angaja mai multă forță de muncă pe câmp. În anii trecuți, datorită sprijinului muncitorilor străini, am reușit să depășim lipsa de personal, dar acum se pare că muncitorii de alte naționalități, precum românii, albanezii și africanii, nu mai sunt disponibili. An de an suntem nevoiți să pregătim personal nou, care să recunoască fructul copt, gata de recoltat și să lase în pom pe cele care nu sunt coapte în totalitate”.