În Legal Magazin, acesta a vorbit, printre altele, despre rolul notarului și alte chestiuni specifice acestei profesii. Redăm mai jos interviul în întregime:

Ne puteți spune, în câteva cuvinte, cum este organizată Camera Notarilor Publici Galați?

Camera Notarilor Publici Galați este structura profesională care reprezintă notarii publici din cele trei județe care intră în circumscripția sa: Galați, Brăila și Vrancea. Cumva, putem asimila teritorial această structură cu cea a unei Curți de Apel. Există la nivelul Camerei un Colegiu Director, care reprezintă și coordonează colegial activitatea notarilor din județele amintite. Sediul principal se află în municipiul Galați, iar sediile secundare sunt în Tecuci, Brăila și Focșani. Deținem sedii pentru arhivă și desfășurarea activității de apostilă și supralegalizare.

De ce subliniați în permanență în discuțiile despre notari și, iată, și acum, în acest interviu, relația de colegialitate existentă între membrii profesiei?

Doresc să subliniez foarte clar că între notari nu există relații de subordonare. Există posibilitatea ca unii dintre noi să deținem vremelnic anumite funcții de reprezentare, nu de conducere. Cumva, inerțial, au rămas în vocabularul multora expresii, termeni, chiar și atitudini precum „șefi”, „conducători” etc. În realitate, în profesia noastră nimeni nu este șeful nimănui. Notarul public este un profesionist independent și responsabil! Îmi place să cred că suntem o familie profesională unită și implicată în realizarea a ceea ce se cheamă „justiție preventivă”.

Care sunt problemele curente și obiectivele pentru anul 2020?

Avem multe planuri, deci și multe obiective de atins. Trebuie să precizez că notarul public și structurile noastre profesionale nu sunt conectate în nici un fel la Bugetul de Stat. Deci tot ce facem, facem pe banii noștri, ai notarilor publici.

Ca obiective, aș dori în primul rând să amintesc un proiect la care noi, notarii din Camera Galați, ținem foarte mult. Dorim să continuăm colaborarea cu Institutul care dezvoltă terapii pentru copiii afectați de autism și sindrom „Dawn”. Este deja o colaborare de câțiva ani și simt nevoia să precizez că, dacă din partea noastră implicarea este doar legată de infrastructură (sediu, cabinete etc.), la acest Institut lucrează profesioniști foarte pasionați, care au reușit să ofere șanse incredibile unor copii și unor familii aflate în situații dificile din perspectiva afecțiunilor amintite.

Un alt obiectiv devenit prioritar pentru anul acesta este programul de informatizare a arhivelor de la nivelul Camerei și al birourilor notariale.

Amintesc despre demararea activității Curții de Arbitraj Notarial, semnarea protocolului de înfrățire cu colegii din Italia și Ungaria, organizarea colocviului profesional anual, organizarea controalelor profesionale, verificarea și răspunsul la petiții, continuarea realizării informării în timp util a colegilor cu informații de interes notarial, administrarea sediilor, probleme de personal, legislația muncii, evenimente caritabile, organizarea de conferințe, participări la evenimente naționale și internaționale etc.

Precizez că la nivelul Camerei Notarilor Publici Galați s-a demarat un proiect, finanțat exclusiv de notari, prin care-i informăm pe toți cetățenii care intră în birourile notariale, prin pliante tipărite, despre modul în care pot evita infectarea cu coronavirus. Sper să nu fie nevoie să continuăm acest proiect pe tot parcursul anului!

Pot contribui notarii la educația juridică a clienților, a cetățenilor care apelează curent la serviciile lor?

Este una dintre misiunile fundamentale ale notarului public!

În primul rând și înainte de toate, notarul identifică adevăratele raporturi juridice dintre clienți, interesele acestora, apoi le explică modalitatea legală de realizare a unor raporturi juridice echilibrate, oneste și legale. În cele din urmă, dacă părțile sunt de acord și notarul are convingerea că acestea au înțeles pe deplin drepturile și obligațiile ce se nasc din participarea la actul notarial, notarul public întocmește actele respective cu îndeplinirea întregii proceduri prevăzute de lege.

Deci da, fără nicio rezervă, pot afirma că notarul contribuie la educația juridică a celor ce vin în birourile notariale în calitate de clienți.

Să nu uităm că notarul este un judecător de pace, al unei instanțe grațioase, participant activ și consistent la realizarea justiției preventive.

Cum reușiți să conlucrați pe plan local cu colegii din celelalte profesii juridice?

Firesc, bazându-ne pe respectul reciproc! Nimic mai simplu! Apreciez personal și confirm că și colegii mei notari apreciază la justa valoare nobila profesie de avocat și pe colegii noștri executori, consilieri juridici, judecători, profesori de științe juridice, mediatori etc.

De altfel, profesiile noastre de multe ori ne îndeamnă la colaborare. Avem obiective comune. Toți, în limita competenței și a atribuțiilor impuse de lege, servim clientul care apelează la noi, la experiența și cunoștințele noastre profesionale.

Avem acțiuni comune, ne consultăm de multe ori. Ne respectăm și ne apreciem reciproc.

De altfel, ca Președinte al Comisiei Juridice din Camera Deputaților timp de atâția ani, sunteți cunoscut pentru faptul că ați militat pentru consolidarea și dezvoltarea nu doar a profesiei de notar, ci și a celorlalte profesii juridice… 

Dacă atunci când vorbim de profesia de notar a fost firesc și de așteptat să mă implic în rezolvarea legală și onestă a unor probleme legislative, am considerat firesc să am aceeași abordare și în privința altor profesii juridice. Sunt inițiatorul majorității legilor care privesc organizarea și funcționarea profesiilor juridice (avocat, executor, mediator etc.), am colaborat îndeaproape cu reprezentanții acestor profesii. Am fost onorat ori de câte ori conducătorii profesiilor juridice m-au abordat pentru a căuta împreună soluții la unele probleme legislative, să fac tot ce depinde de mine în interesul justițiabilului, al celui ce apelează la serviciile profesioniștilor, adică al cetățeanului!

Tot în acest context, în ce punct au mai rămas probleme de depășit? Dacă au mai rămas…

Trebuie să vă spun cu sinceritate că mereu este loc de mai bine! Nu avem în acest moment un conflict sau o dispută precisă nerezolvată. Cred, totuși, că la nivel general relațiile interprofesionale se pot consolida și îmbunătăți. Perspectivele sunt îmbucurătoare. Se schimbă generațiile și cred că tinerii profesioniști ai dreptului au o abordare mult mai relaxată a acestui subiect.

Ca să fiu mai precis, notarii, avocații, judecătorii, procurorii cu multă experiență se respectă reciproc, există prietenii, experiențe comune. Ca exemplu, Dumitru Mănescu, președintele UNNPR, este fiu de avocat, dna Doina Rotaru, prim-vicepreședinte UNNPR, este fiică de procuror, între notari sunt mulți foști judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, profesori universitari, foști procurori sau din familii de procurori. De altfel, multe familii sunt mixte din punct de vedere profesional. Este firesc să existe respect reciproc pentru profesii. După anul 1995 au apărut unele disensiuni care erau cumva impuse de concurența greșit înțeleasă, de unele interese electorale personale sau altele, profesionale. Cred că astăzi momentul este depășit și relațiile interprofesionale sunt mult mai dezvoltate, îmbunătățite și pline de respect reciproc.

Sunteți de 20 de ani notar public, dar – așa cum aminteam – în toți acești ani ați desfășurat nenumărate alte activități de ordin politic și administrativ: sunteți profesor universitar, ați fost parlamentar în trei mandate, ați fost președinte al Comisiei Juridice, Disciplină și Imunități din Camera Deputaților, vicepreședintele unor partide politice care au ajuns și la guvernare (Alianța pentru România și PUR/PC), ați avut o intensă implicare ca deputat, ați fost vicepreședinte al Comisiei speciale pentru modificarea Constituției, ați coordonat Comisia specială de modificare a Codului Civil și a Codului de Procedură Civilă. Ați fost lider de grup și membru în Biroul permanent al Camerei Deputaților și ați refuzat funcția de ministru în mai multe ocazii. Ați reușit după atât timp să vă găsiți liniștea în spațiul profesional sau e oricând posibilă revenirea dvs. în politică?

Interesantă întrebare! Răspunsul este și greu, și ușor de dat în același timp.

Nu sunt ipocrit! Recunosc că întreaga perioadă de care amintiți a reprezentat pentru mine o experiență fabuloasă. M-am format din punct de vedere diplomatic, al procedurilor legislative, politice, administrative… Am învățat să negociez, am înțeles că orgoliul nemăsurat este păgubos, am învățat că relațiile interumane sunt cele mai prețioase!

Trebuie să mai precizez ceva: tot ceea ce am făcut, am făcut fără să uit un moment că sunt jurist, că sunt notar, că sunt creștin. Am învățat că atât reușita, cât și eșecul fac parte din viață, că este minunat să lași urme pozitive în viață. Am mai învățat că în politică și în viață „ușile nu se bat în cuie”, după cum spunea profesorul Iosif Boda! Am învățat și am încercat să las peste tot loc de „bună ziua”, să nu judec pe cei din jur și să nu mă las condus de prejudecăți.

Așadar, ca să mă întorc la întrebarea dumneavoastră: a fost o perioadă importantă! Acum, pentru mine, familia este prioritară. Colegii mei din politică, din mai multe partide, cu care mențin legătura, cred ca sunt într-o mică vacanță și mă invită permanent să mă întorc în arena politică. Mă onorează  invitația acestora, dar pentru moment mă dedic familiei și unor proiecte profesionale, cu adevărat semnificative pentru lumea juriștilor. Am rămas prieten cu mulți din zona politică, cu personalități admirabile, indiferent de partidul din care fac parte. În ceea ce mă privește, mă văd, înainte de a fi om politic, un profesionist al dreptului, un îndrăgostit de profesia de notar și de a fi profesor universitar și, înainte de toate, un familist. Cu toate acestea, „niciodată nu trebuie să spui niciodată!”. Nu știu ce ne rezervă viitorul.

Ați semnat și promovat legea de înființare a Academiei de Științe Juridice din România, fiind inițiatorul ideii și membru fondator. Ați fost chiar ales vicepreședinte al acestui for academic, apreciindu-se atât contribuția la dezvoltarea profesiilor juridice, a coordonării dezbaterilor privind Codul Civil al României, cât și la înființarea Academiei de Științe Juridice. Ce amintiri vă leagă de acest demers?

Of! Amintiri multe și pline de substanță! Am fost inițiator sau „am pus umărul” la modificări în bine ale legilor speciale care guvernează fiecare academie de ramură și chiar la unele modificări care vizau legea de funcționare a Academiei Române. Mi s-a părut nedrept ca tocmai cei care stăpânesc, cercetează, interpretează și aplică știința dreptului, științele juridice, să nu aibă un asemenea înalt for de consacrare academică. Am scris proiectul, a fost semnat de foarte mulți colegi parlamentari, din toate grupurile politice (cărora le mulțumesc și cu această ocazie), l-am depus…. Din păcate,  momentul acesta a coincis cu un context nefavorabil pentru tot ceea ce însemna valoare, știință, foruri de consacrare științifică. Am temporizat demersul, am refăcut proiectul și, practic, după aproape opt ani de la primul moment, proiectul de lege a fost votat cu unanimitate de voturi și promulgat de președinte fără observații. Cred sincer că este cel mai important proiect al lumii juridice, din perspectiva realizării unui for de consacrare științifică, Academia de Științe Juridice din România fiind practic, așa cum este precizat și în lege, „continuatoarea în drepturi” a Academiei de Științe Morale și Politice înființate în anul 1939 și totodată cea care a preluat tradițiile științifice ale acesteia.

Am obligația morală de a aminti câteva persoane cu care am lucrat la proiect în etapa finală, realizând așa-zisul „fine tunning”: prof univ. dr. Ovidiu Predescu, prof. univ. dr. Mircea Duțu, regretatul prof. univ. dr. Ioan Dogaru – membru al Academiei Române și, nu în ultimul rând, prof. univ. dr. Ioan Chelaru, actualul președinte al Academiei de Științe Juridice din România. Menționez și ajutorul consistent și plin de rigoare oferit în etapa de pregătire și realizare a regulamentelor, statutului și procedurilor interne de către dl prof. univ. dr. Cristian Ionescu.

Astăzi, Academia de Științe Juridice are în componența  membrilor săi, ca membri titulari, membri corespondenți și membri de onoare, cele mai importante personalități ale dreptului românesc. Desigur că unele personalități ce încă nu sunt membri, dar care îndeplinesc toate criteriile și exigențele impuse de lege, urmează să intre în ASJR în perioada imediat următoare. Este fascinant să participi chiar ca simplu spectator la o întâlnire a acestor somități. Au atâtea de împărtășit! Au atâtea sfaturi utile de dat! Au atâta experiență ce poate fi valorificată! În acest sens, dorim să organizăm întâlniri, colocvii sau chiar așa-numitele „cafenele juridice”, unde studenții sau tinerii profesioniști pot întâlni „live” autorii tratatelor și cursurilor cu ajutorul cărora au învățat în studenție!

Cred în acest proiect, numit Academia de Științe Juridice. De fapt, a depășit etapa de proiect, suntem deja cu „pânzele în vânt” pe acest minunat „ocean” al cunoașterii juridice!

Ați amintit câteva nume. Credeți în puterea modelelor?

O, sigur că da! Cred cu putere în educația prin modele! Oameni care au reușit, personalități care au ce spune, profesioniști ce pot și vor să împărtășească valoarea…

De altfel, recunosc că în permanență am fost influențat, ajutat și sprijinit în viață de oameni pe care nu-i pot uita și cărora le voi purta permanent recunoștință! Sunt bucuros și onorat să încep cu părinții mei, Ioana si Mihai, cărora le datorez totul! Tot ce este bun în mine le aparține! Ce este rău îmi aparține mie exclusiv! Din păcate, sufăr enorm că nu pot să le spun cât de mult îi iubesc și cât le sunt de recunoscător, fiindcă astăzi ei nu mai sunt….

Apoi, în plan profesional doresc să amintesc de maestrul meu, notarul public Zamfir V. Ioan, plecat și el dintre noi… El m-a învățat să fac primii pași în profesie. Un nobil, un adevărat dascăl, intelectual și erudit!

Tot în această zonă amintesc de notarul public Varga Vasile, actualul vicepreședinte UNNPR și vicepreședinte al comisiei juridice disciplină și imunități din Camera Deputaților. A avut în permanență încredere în mine, m-a luat de mână și m-a prezentat celor din Capitală.

Nu pot să nu amintesc de dr. Dumitru Viorel Mănescu, președintele UNNPR, cel care m-a luat „sub aripa lui”, m-a învățat ce este diplomația, echilibrul, negocierea rezonabilă, noblețea notarului… Este, practic, omul al cărui nume este similar cu termenul de „notar”! Istoria notariatului este parte din istoria dumnealui. Îi sunt recunoscător!

Dna Doina Rotaru, prim-vicepreședinte UNNPR, persoana de la care am învățat ce este energia și puterea de muncă, persoana care mi-a oferit coordonarea aparițiilor Buletinului Notarului Public după ce domnia sa a făcut asta vreme de 20 de ani.

Ar trebui să-i amintesc aici pe mulți președinți de cameră sau colegi notari din țară, cu care am o relație extraordinară și pe care îi respect într-un mod foarte clar și sincer. Simt că suntem de fapt o familie: o familie profesională mare și unită! Practic, de la fiecare am avut sau am de învățat câte ceva.

Închei zona profesională amintind de notarul public Gheorghe Ciovică, de dna notar Stela Bădărău, dna notar Viorica Moldovan, notarii publici Marinica Cîrstoiu, Marin Ion, Sonia Tănase, Elena Moroșanu, Tudor Lucian, Valentin Dan, Urs Floarea, Nazare Mandita, Maricica Constantinescu, dna director Stanciu Vera, dna director Doina Dunca, dl consilier Dan Popa, cu toții persoane cu multă experiență de viață și drag de oameni și profesie. Urmează generația mea și generația mai tânără de notari și colaboratori. Fără ca ei să știe, observ, încerc să înțeleg, învăț de la fiecare în parte.

Ați descoperit oameni la fel de valoroși și în zona politică?

Și în zona politică au fost oameni care au avut încredere în mine și m-au „împins” pe un anumit parcurs dovedit inspirat.

Am să încep în primul rând cu profesorul Dan Voiculescu. Nu suntem rude. Nu am fost angajat al vreunei companii a familiei sale. Nu am făcut afaceri împreună, nu-mi datora și nu-mi datorează nimic. Pur și simplu, m-a cunoscut (eram în politică) și mi-a acordat tot creditul pe care îl putea visa cineva care avea de gând să facă politică. Vă imaginați că eram, totuși, un tânăr venit din provincie pe care l-a numit purtător de cuvânt lider de grup, președinte de comisie… am participat la toate negocierile guvernamentale, dezbateri la președinție, nominalizări etc. Niciodată nu mi-a cerut nimic în schimb. Nu știu de ce a făcut toate astea, de ce m-a sprijinit necondiționat!

Durbacă Eugen este persoana căreia îi datorez startul în acest parcurs politic. Am făcut o echipă cu foarte bune rezultate o lungă perioadă, m-a prezentat și susținut la București, a avut încredere totală în mine. Trebuie să-i mulțumesc!

Am învățat de la Viorel Meleșcanu cât de mult contează să fii elegant și diplomat în relația cu cei din jur. Am învățat cât de important este echilibrul. Am învățat ca atunci când greșesc să nu risipesc șansele de a mă îndrepta. Am învățat de la electoratul gălățean cât de mult contează să fii corect fără să promiți lucruri pe care știi că nu le vei rezolva.

De ce ați renunțat la politică? Sondajele vă indică și acum în preferințele electoratului?

Așa cum spuneam, familia este cel mai important motiv, apoi profesia. Am simțit că intru într-o rutină în care s-ar putea să mă vulnerabilizez. Prea mult compromis în jur! Nu am vrut ca zona politică să-mi știrbească poziția profesională. Nu am vrut să uit de sfaturile de acasă fără să-mi dau seama.

Să nu fiu înțeles greșit: am cunoscut în politică oameni admirabili, în toate zonele politice. Le port și acum respect și prietenie. Eu mă refer la motivele mele de renunțare la politică, doar ale mele!

Ca să vă dau un exemplu… eram președintele Comisiei Juridice și, la un moment dat, a venit un politician la mine cu o solicitare aberantă din punct de vedere juridic. Am încercat să-i explic că nu se poate ceea ce dorește deoarece se încalcă principiile de drept. Reacția a fost stupefiantă: „Principii de drept??” – a întrebat respectivul, „Nu-i nicio problemă”, mi-a spus, „vorbim cu majoritatea și… le schimbăm!”. În clipa aceea  am înțeles că uneori este bine să și refuzi, este bine să renunți.

După absolvirea cursurilor de Drept, în 1996, v-ați preocupat pas cu pas de perfecționarea dvs. profesională: ați urmat studii postuniversitare, ați făcut practică notarială în Canada, ați absolvit cursurile Colegiului Național de Apărare și ale Institutului Diplomatic Român. Nu în ultimul rând, în 2007 ați primit titlul de doctor în științe juridice cu o lucrare care pentru prima dată în România aborda o temă notarială. Cum ați reușit să vă gestionați timpul, să acoperiți toate aceste etape, dar să fiți mereu prezent și în viața politico-administrativă?

Ceea ce am făcut, am făcut cu plăcere. Activitatea academică o datorez regretatului profesor Gheorghe Nistoreanu, regretatului profesor George Antoniu, profesorului Boroi, profesorului Ciobanu….

Îmi place să studiez, să cunosc oameni care au ce spune. I-am studiat pe Petre Țuțea, pe Emil Cioran, îmi place Andrei Pleșu, Dan C. Mihăilescu, Horia Roman Patapievici.

Tatăl meu mi-a inoculat pasiunea pentru proiecte mari, semnificative. Mama mi-a insuflat dragostea pentru artă….

V-am spus, sunt produsul unui cumul de modele așezate, cred eu, într-o ordine ce-mi aparține. Am greșit de multe ori, dar mă lupt să nu repet greșelile. Trebuie în acest context să spun că mai presus de toate am crescut într-o familie cu profunde valori creștine! Pot spune că Dumnezeu mă ajută, clar și fără dubii! El îmi dă energia necesară, familia îmi dă rațiunea unor planuri, prietenii și colegii mă susțin… Sunt cumva un privilegiat!

Sunteți cadru universitar, conducător de doctorat, sunteți invitat ca speaker la multe conferințe, sunteți implicat în multe proiecte academice și aveți o imagine clară și coerentă despre evoluția celor care studiază Dreptul. Cum priviți, cantitativ și calitativ, ultimele generații de absolvenți? Avem motive să privim cu încredere spre viitor sau, dimpotrivă, să ne îngrijorăm și să căutăm soluții?

Studenții mei fac parte din „povestea” mea. Fără ca ei să știe, contribuie consistent la rațiunea mea de a cerceta, învăța și a perfecționa. Îmi place ceea ce fac la catedră. Mă ține „în priză”, cum se spune. Fiecare oră de curs este o provocare. Pot spune, în raport de întrebarea adresată, că dacă în urmă cu câțiva ani regresul calitativ era evident, astăzi situația se schimbă. Din ce în ce mai mulți studenți sunt interesați și implicați. Au realizat că dacă vor sa aibă succes, precum notarii, avocații, judecătorii și procurorii din serialele preferate, dacă vor să aibă satisfacții financiare și profesionale, trebuie să fie „jupâni” în profesia pe care și-o aleg. Să fie pe picioarele lor, să se simtă stăpâni pe domeniu. Încerc să transmit asta studenților mei. Încerc să le spun ce fantastic este să facă în viață ceea ce vor și ceea ce le place. Pentru asta, trebuie să aparțină cu adevărat elitei profesionale. Trebuie să fie recunoscuți ca profesioniști de excepție. Trebuie să facă cu plăcere și pasiune ceea ce fac.

Depinde de ei, ca studenți, și de noi, ca profesori. Depinde cumva de noi toți!

Interviu apărut în revista Legal Magazin nr. 29, ediția de Moldova