La marginea Saharei, fermierii din Niger se străduiesc să trăiască din cultivarea meiului. Solurile locale sunt sărace, dar nu își permit să folosească îngrășăminte. Acum, revista Agronomy for Sustainable Development a descris un studiu privind o alternativă abundentă, dar neobișnuită.
Grădinarii știu de mult timp că urina umană – care conține fosfor, azot și potasiu – este bună pentru plante. Dar este rareori folosită la scară comercială. În cadrul studiului, 681 de parcele au fost împărțite în două grupuri. Jumătate dintre fermieri au fost rugați să colecteze urina produsă de gospodăriile lor înainte de sezonul de însămânțare și să își ude culturile cu ea. Celelalte ferme au servit drept grup de control. Pentru a ajuta la depășirea sensibilității, cercetătorii au redenumit lichidul “oga”, un cuvânt local Igbo care înseamnă “șef”, considerat mai puțin jignitor decât denumirea obișnuită.
Rezultatele au fost fără echivoc: câmpurile fertilizate cu urină au avut randamente cu 30% mai mari decât restul. În prezent, urina este folosită de peste 1.000 de fermieri din regiune, cu mult mai mulți decât numărul celor care au participat la studiu.
