Cred că e momentul potrivit pentru a ne gândi la Miorița. Această baladă profund înrădăcinată nouă de mici copii, prin care ne este indus un sentiment unic sau mai mai mult, un mod de a simți unic.

Aș începe cu un exemplu. Acum doi ani, călătorind cu un partener de afaceri din Germania, încercând să îi prezint valorile morale românești, am ajuns la acea sinceritate debordantă a românului, din popor, susținută și întreținută continuu, că suntem oameni curați la suflet și corecți. Discuția a deviat ușor spre o percepție umilă a poziției neamului nostru. Am încercat să combat, dar am ajuns în a găși scuze. Ca și exemplu, am încercat să îi povestesc baladă Mioriței, cea predată în școli, nu neapărat varianta transmisă prin viu grai: baciul moldovean, simțind pericolul generat de invidia fraților lui, și-a regăsit liniștea și puterea prin integrarea lui în cosmos, în viitorul valorilor strămoșilor, alegând o cântare alături de o mioară, ACCEPTANDU-ȘI SOARTA.

Șocul a venit instantaneu din partea amicului meu străin:

  • Păi nu știa că îl atacă? Nu avea arme, câini? Să lupte, sigur câștigă…

Eu răspund liniștit:

  • Ba da. Dar… Dar… DAR a preferat o uniune și o integrare în Cosmos, într-o lume a dreptății, a valorilor strămoșești…

Au urmat multe zâmbete contrariate, apoi un râs puternic… Mi-a povestit că lor li se preda la școală puterea Vulturului, prezent pe stema țării, dorința de cunoaștere și de luptă continuă pentru ce dorești…

Un lucru e clar, Miorița, “cu blană de lup sau nu,” a reușit să ne programeze pe toți, voit sau nu, pe o direcție clară. Întrebarea este, putem analiză care este această?

Personal, cred că e o programare depresivo-autocompătimitoare.

Să luăm exemplul fenomenului Covid. Predispuși unei stări de drama, de dorința de criză, de dorința de a arată că suntem cele mai curate victime în fața oricărui eveniment critic, românii par să își fi dorit această criză, reală sau nu. Par să fi dorit mai mult acceptarea resemnată a unei situații de criză decât lupta cu ea.

Un exemplu mioritic de apel este mesajul “Stau în casă să îi protejez pe ceilalți”. Mesajul corect este “Cine este afectat, să stea în casă, restul să ieșim în condiții de siguranță la muncă”. De ce să stau în casă? Pentru a proteja pe cine? Drama?

Sunt cei care pot fi expuși bolii, și cei care ar trebui să analizeze scopul economic al acestui reset global. Scopul acestui “re-set”, nemioritic, este de a strămuta lanțurile de aprovizionare de la producția realizată cu predilecție în China înapoi în Europa. Asta înseamnă, la muncă, la luptă și la reorganizare disciplinată a societății europene. Dorim să redeschidem fabrici și manufacturi în țară.

Alegeri mioritice? Circul nu există în acea perioada presupusă a Mioriței. La nivel de comunicare publică, balada suferă mutații când vine vorba de promisiuni electorale.

Surpinzător pentru mioriticul sentiment înrădăcinat nouă de către o programă școlară imbeciala este că totuși, în momente în care ar trebui să investim niște aleși cu toată puterea, ni se trezește un colosal sentiment de proprietate a atotcunoașterii.

Astfel, toată lumea stă acasă, nu iese la vot, pentru că știu ei mai bine. Probabil, luna, stelele și cosmogonia au ajuns să le arate Calea Lactee… Lapte și miere acasă, la televizor, refuzând cărți sau un sentiment măcar minim de responsabilitate. Djuvara susține “Am muncit, am făcut ce am putut. Viitorul va aparține, luptați pentru el, voi tinerii!” România este a voastră și este o ROMÂNIE unic de FRUMOASĂ!

Luptăm pentru a fi români sau suntem români care luptăm?

Într-o corporație modernă a Uniunii Europene, luptăm pentru a dovedi că ne merităm locul, în dorința continuă de a evolua și a ajunge din urmă o geografie care poate nu a fost blândă cu noi, sau ne complacem în acea uniune a Cosmosului nociv, indus până la urmă de o balaă a unei patrupede cu “o blăniță molcuță”?

Cristian