Twitter este în plină criză. Acest lucru este important pentru democrație. Platforma este o superputere politică. În ciuda tuturor problemelor sale, în multe țări este cea mai importantă platformă de dezbatere politică, folosită de politicieni, jurnaliști și comentatori.
Când Elon Musk și-a exprimat dorința de a cumpăra Twitter, a fost ca și cum Donald Trump ar fi coborât pe scara rulantă de aur pentru a intra în campania prezidențială. Pe lângă faptul că a devenit directorul general al Twitter, cu un flux de tweet-uri, Musk a devenit și el însuși centrul dezbaterii pe platformă.
Într-o zi susține că „sunt un adept absolut al libertății de exprimare”, iar în următoarea, sub presiunea agenților de publicitate, spune că Twitter nu va deveni un „infern în care se poate spune orice”. Nu are niciun plan în care să poziționeze Twitter în ceea ce privește libertatea de exprimare și limitările sale legitime.
Poate că nebunia sa are o metodă de afaceri, dar este puțin probabil ca Twitter să își poată restabili credibilitatea atunci când proprietarul său îl folosește în diverse moduri ca megafon politic, canapea de psiholog și site de publicitate pentru celelalte companii ale sale, răsucind și îndoind regulile după cum crede de cuviință.
Dacă există un moment în care Twitter ar putea fi detronat ca principală platformă de discuții politice, acela este acum.
Mulți îl văd pe Mastodon ca fiind cel mai puternic adversar potențial. Acesta face furori printre foștii fani Twitter și a câștigat jumătate de milion de utilizatori de când Musk a adus haosul în noua sa achiziție.
Ce este Mastodon? A-i spune că este un challenger transmite o impresie greșită.
Dacă binecunoscutele companii de social media sunt carnivore agresive, Mastodon este descris cel mai bine ca un grup de animale mici, mâncătoare de frunze. Totul despre el/ea este diferit de ceea ce știm despre companiile de social media.
În rețeaua Mastodon nu există publicitate, nu există comerț cu datele utilizatorilor, nu există niciun scop lucrativ.
Într-adevăr, „Mastodon” este mult mai mult decât Mastodon GmbH, compania înregistrată la Berlin, care are un singur angajat, fondatorul, directorul executiv și singurul acționar, tânărul programator Eugen Rochko. Pentru că el a conceput Mastodon ca un software deschis care permite multor persoane și grupuri să îl construiască ca o rețea.
Când oamenii vorbesc despre Mastodon, nu se referă la compania berlineză, ci mai degrabă la acest grup descentralizat de 3.600 de rețele mai mici, care au fiecare propriul server, utilizatori, reguli și administratori.
Acestea se numesc „instanțe” în jargonul Mastodon, care sunt interconectate prin intermediul software-ului Rochko. Utilizatorii pot alege instanța la care să se înscrie.
Fiecare instanță poate avea reguli ușor diferite, ceea ce înseamnă că un grup religios, de exemplu, ar putea interzice blasfemia sau folosirea de înjurături în grupul/instanța sa. Dar ceea ce este cel mai prost înțeles în legătură cu această configurație: utilizatorii nu sunt limitați la instanțele la care se înscriu. Instanțele sunt interconectate.
Utilizatorii pot vedea orice postare a oricărei persoane pe care o urmăresc în universul de instanțe Mastodon, chiar dacă sunt înregistrați la o altă instanță. În acest sens, seamănă cu Twitter. Însă abordarea de bază le oferă utilizatorilor mai multe opțiuni în ceea ce privește mediul lor online decât în cazul Twitter.
Un utilizator poate, de exemplu, să se alăture unei instanțe hiperprotectoare, care blochează conexiunile cu alte grupuri pe care le consideră prea agresive, sau poate opta pentru un grup care acceptă opinii și un limbaj mai puternic. De asemenea, utilizatorii pot schimba destul de ușor instanțele.
Deci, va fi Mastodon steaua în creștere pe cerul social media? Juriul nu a decis. Ar putea deveni noul clubhouse, o modă temporară, sau ar putea deveni ceva asemănător cu Wikipedia, un nume de uz casnic apreciat pentru integritatea și relativa sa fiabilitate, alimentat de nenumărați voluntari și donații.
Există argumente bune în favoarea lui Mastodon.
Împiedicarea ca marile platforme de exprimare globală să ajungă sub controlul câtorva miliardari sau al unor guverne autoritare nu poate fi decât un lucru bun. Structura Mastodon este mult mai democratică decât concurența comercială. Bariera de intrare este extrem de scăzută. Cu puțin timp și puțini bani, oricine poate crea o instanță și găzdui utilizatori.
Chestiunile complicate de blocare a utilizatorilor sau de ștergere a discursurilor extremiste și ilegale se fac „la nivel local” în diferitele instanțe. Dacă un utilizator este nemulțumit, se poate muta în altă instanță. În cazul în care software-ul este folosit în mod abuziv de grupuri extremiste care își construiesc propriile instanțe, celelalte instanțe pot să le blocheze și astfel să le izoleze.
Majoritatea discursurilor de incitare la ură de pe marile platforme provin de la un număr foarte mic de utilizatori. Se poate spera că un efort de grup îi va menține marginali în universul Mastodon, așa cum s-a întâmplat atunci când rețeaua extremistă Gab a trecut la software-ul Mastodon.
Problema modului în care sunt clasificate postările, o chestiune care a dat bătăi de cap legiuitorilor și care a fost rezolvată de algoritmi complecși de inteligență artificială pe Facebook sau Twitter, nu este o problemă în Mastodon. Nu există nicio clasificare. Vedeți toate postările în ordine cronologică. Ultima postare apare prima. Toate discuțiile despre părtinirea politică în fluxurile de știri: nu sunt relevante pe Mastodon. Utilizatorii își modelează propriul flux de știri.
Acestea sunt argumente puternice în favoarea Mastodon. Există, de asemenea, și îndoieli.
Odată ce rețeaua Mastodon devine mare, persoanele care răspândesc dezinformare, inclusiv extremiștii, vor încerca să abuzeze de ea, punându-i la încercare apărarea.
Fondatorii și protagoniștii săi par prea încrezători în capacitatea de rezistență a rețelei în fața a ceea ce ar putea fi un atac masiv.
Instanțele cu mulți utilizatori – unele au deja câteva sute de mii – nu vor putea modera conținutul decât în mod automat, ceea ce va ridica problemele obișnuite de blocare excesivă sau insuficientă a conținutului și necesitatea de a lua decizii umane în cazuri dificile.
De asemenea, deși rolul companiei Mastodon din Berlin este slab în cadrul rețelei, aceasta își exercită totuși influența, de exemplu, recomandând instanțe la care să se alăture noi utilizatori. În plus, structura companiei, în care Rochko este atât acționar, cât și director, nu reflectă o bună guvernanță non-profit.
Cea mai mare provocare va fi faptul că, inițial, rețeaua nu este intuitivă pentru utilizatori. La prima vedere, pare complicată. Faptul că este administrată de voluntari și de donații înseamnă că s-ar putea să nu dispună întotdeauna de puterea inginerească necesară pentru a crea un serviciu perfect fluid.
Dar să sperăm că utilizatorii vor investi ceva timp pentru a învăța ceva nou (și uneori imperfect) decât să petreacă încă un deceniu plângându-se de cât de proastă este mass-media socială comercială.
Dacă Mastodon prosperă, mulți îl vor saluta ca pe un nou jucător european în domeniul tehnologiei.
Dar platforma deține o promisiune mult mai valoroasă – crearea unei rețele sociale mai democratice, care poate fi folosită de oricine, oriunde în lume, fără a fi manipulată de marii bani, de capriciile miliardarilor sau de guvernele represive.
