Luni, 15 august, Polonia a celebrat 102 de ani de la victoria în războiul împotriva Rusiei bolșevice și totodată a marcat Ziua Armatei Poloneze. Festivitățile durează trei zile anul acesta, însă componenta de tehnică militară și parada acesteia lipsește în acest an. Motivul? Polonia a transferat o bună parte a armamentului greu Ucrainei, iar pe fundalul războiului din țara vecină Varșovia nu-și mai dorește să facă demonstrație de orice echipament sovietic pe care încă îl are în dotare. Dacă e să fie paradă militară, atunci doar cu armament de ultimă generație produs în occident sau în Polonia. Însă acest armament ajunge în Polonia abia anul acesta și în următorii ani, ca urmare a unui program de înarmare fără precedent în istoria Poloniei.

Începând cu luna mai, pe măsură ce Polonia a tot transferat sute de tancuri, obuziere și muniție Ucrainei, titlurile din media poloneză despre achiziții militare masive nu mai încetează. Practic se estimează că în ultimele trei luni, pe lângă contracte deja în desfășurare semnate în ultimii ani, Polonia a semnat contracte cadru cu companii de armament din SUA, Italia și Coreea de Sud în valoare de aprox. 30 mlrd de Euro.

Vedeta momentului, și nu numai, este Coreea de Sud, care va livra Poloniei în jur de 1000 de tancuri K2, considerate printre cele mai buni trei tancuri din lume la acest moment. Tot Coreea de Sud va livra un număr imens de obuziere autopropulsate K9PL. Este vorba despre un număr de 700 de astfel de obuziere autopropulsate. Ca să înțelegem mai bine proporțiile acestei achiziții militare, trebuie să menționăm că numărul însumat al obuzierelor autopropulsate în acest moment în posesia Marii Britanii, Franței și Germaniei împreună este mai mic decât cel pe care începe să-l achiziționeze Polonia de la Coreea de Sud. Caracteristic ambițiilor poloneze este și off-setul, sau posibilitatea ca armamentul din Coreea de Sud să fie produs și perfectat, sau chiar modificat în Polonia. Ei bine, aproximativ 50% din tancurile K2 și obuzierele K9 vor fi produse conform contractului în Polonia. În același timp, tot Coreea de Sud este în topul partenerilor de negocieri pentru achiziția și producția în Polonia a cel puțin 1000 de vehicule blindate de luptă pentru infanterie (blindate ”Redback”). La acest coș de achiziții se adaugă și 48 de avioane FA-50 de producție coreeană, cu caracteristici apropiate standardelor F-16. Prima partidă de avioane FA-50 este așteptată în Polonia în următoarele luni.

Polonia, campioana achizițiilor militare în 2022

Pentru aceste achiziții din Coreea de Sud, Polonia va cheltui cel puțin 90 de mlrd de zloți, adică în jur de 20 mlrd de Euro. Însă trebuie să avem în vedere că acestea sunt contracte cadru, cu o serie de prevederi ce ar putea suplimenta lista cererilor din partea Poloniei, ceea ar însemna că suma ar putea fi substanțial mai mare decât 20 mlrd de Euro.

Analiștii militari polonezi numesc Polonia campioana mondială a acestui an în materie de achiziții militare. La avalanșa de contracte cu Coreea de Sud, Polonia și-a mai propus să achiziționeze – atenție! – 500 de sisteme HIMARS. Din 2010 când a început producția acestui sistem și până în prezent, numărul acestor sisteme în dotarea mai multor forțe armate din lume însumează în jur de 450 de unități. Ei bine, Polonia își dorește semnarea unui contract care ar depăși acest număr.

La toate acestea, se adaugă achiziția suplimentară a încă 250 de tancuri Abrams de ultimă generație, dar și suplimentarea și modernizarea parcului de tancuri germane Leopard A5 și A6 existente deja în dotare. Dacă toate aceste liste de dorințe vor fi satisfăcute în următorii 4-5 ani, așa cum își propune actualul guvern de la Varșovia, atunci Polonia va avea în dotare peste 1500 de tancuri, din cele mai performante trei producții din lume, adică SUA (Abrams), Germania (Leopard) și Coreea de Sud (K2).

Pentru specialiștii din sfera apărării însă, se pune problema mentenanței logistice a acestor sisteme de luptă.

Coșmar logistic și bugetar?

Pentru unii aceste achiziții răzlețe reprezintă un coșmar logistic din cauza costurilor foarte ridicate. Se consideră că pentru fiecare euro cheltuit pentru aceste sisteme în prezent, pe viitor vor trebui cheltuiți încă 5 euro pentru echipele de mentenanță, pregătirea mecanicilor și evident alimentarea cu muniție la un nivel acceptabil. Așadar integrarea acestor sisteme de luptă va adăuga costuri și mai mari pe viitor. Conform unor evaluări ale revistei poloneze Polityka, bugetul adevărat pentru apărare al Poloniei se va ridica astfel de la 3% în 2023, la peste 4% până la sfârșitul acestui deceniu.

Evident, cele mai mari cheltuieli vor fi generate nu numai de achiziția, mentenanța și alimentarea cu muniție a acestor multiple sisteme militare, dar și de numărul cel puțin dublu al armatei poloneze față de prezent. Dacă în acest moment armata poloneză numără în jur de 140.000 de soldați, atunci până în 2026 numărul acestora va fi de 300.000, iar unii lideri de la putere și-au exprimat chiar dorința de a aduce efectivul armatei poloneze la 400.000 de soldați până la sfârșitul acestui deceniu.

Ambiția actualului guvern este de a crea, așa cum a afirmat fostul vice-premier pe apărare și securitate Jarosław Kaczyński ”cea mai mare armată terestră a Europei”. Este oare acesta un obiectiv realist? Încă nu știm, dar această ambiție există, la fel cum există o largă acceptare la nivelul populației a acestui obiectiv strategic. Dacă, de exemplu, până în februarie opoziția critica intens guvernarea pentru achiziția de avioane F-35, atunci în prezent niciun partid de opoziție nu îndrăznește să mai facă asemenea declarații.

Este vădit faptul că vor avea de suferit alte sectoare sociale, fiindcă orice înarmare de așa tip generează costuri suplimentare și tăieri de buget pentru programe sociale, de dezvoltare și infrastructură. Costul va trebui suportat de toată societatea poloneză per ansamblu. Dar, datorită războiului din Ucraina, polonezii nu încetează a-și reaminti despre multiplele invazii și partiții teritoriale la care au fost supuși de-a lungul ultimelor secole din partea Rusiei. Pe acest fundal, militarizarea Poloniei este percepută de societate nu doar ca dezirabilă, dar și obligatoriu necesară.