Cubanezii spun că, după ce au fugit de criza economică și de represiunea politică de acasă, solicitarea de azil în Grecia este plină de provocări.

Grecia a devenit un port european de escală pentru refugiații din Africa și Asia.

Însă, în ultimele luni, autoritățile au fost surprinse să găsească un număr mare de cubanezi care caută adăpost departe de casă.

Problema a ieșit la iveală la 28 octombrie, când aproximativ 130 de cubanezi au încercat să zboare de pe insula Zakynthos, în Marea Ionică, spre Milano, în nordul Italiei.

„A fost o întâmplare că atât de mulți cubanezi s-au întâlnit în același loc”, a declarat Pedro, în vârstă de 28 de ani, care se afla printre ei. „De obicei, încercăm să folosim o mulțime de aeroporturi diferite”.

„Când poliția a văzut un pașaport cubanez după altul, ne-a pus pe toți într-o cameră separată.”

Un clip video postat de un post de știri local a arătat cubanezii în agitație când poliția a încercat să îi ducă cu autobuzul la secția locală. Aceștia au primit ordine scrise de a părăsi Grecia înainte de a fi eliberați.

Spre deosebire de solicitanții de azil din Orientul Mijlociu și din Africa, care pleacă de pe țărmurile turcești în bărci de cauciuc pentru a ajunge în insulele din estul Mării Egee, cubanezii nu par să fie însoțiți de contrabandiști.

Pedro și prietena sa, Laura, au zburat de la Havana la Moscova, unde cubanezii călătoresc fără viză. De acolo au zburat la Belgrad, de asemenea fără viză, și au luat autobuze și taxiuri prin Serbia și Macedonia de Nord până la granița cu Grecia.

„Nu aveam niciun plan”, a declarat Laura, în vârstă de 27 de ani, care deținea împreună cu Pedro un restaurant în Havana. „Pur și simplu am vândut totul, am cumpărat bilete și am plecat în Rusia”.

Carlos, în vârstă de 23 de ani, un alt solicitant de azil cubanez cu care a vorbit Al Jazeera, a urmat un traseu ușor diferit. A zburat de la Moscova la Minsk, Belarus, iar de acolo la Belgrad via Istanbul.

Sosirile sunt acum de ordinul sutelor.

Juan, un solicitant de azil cubanez care își înrolează compatrioții într-o petiție de azil, a strâns 400 de semnături. El spune că cel puțin 200 de persoane au refuzat să semneze, de teamă să nu-și divulge identitatea.

Lista arată că cei care sosesc sunt în majoritate studenți și profesioniști sub 50 de ani, mulți dintre ei cu copii.

„Sunt avocați, medici, ingineri civili – nu suntem tâlhari”, a spus Juan. „Am vrut ca țara care ne va îmbrățișa să vadă că putem oferi ceva societății, nu suntem aici pentru a extrage bogăție și a ne întoarce acasă, ci pentru a face parte din societate și a contribui la ea.”

Toți cubanezii intervievați de Al Jazeera au citat economia în declin și represiunea ca motive pentru a părăsi Cuba.

„Nevoile de bază sunt foarte puține”, a spus Pedro. „Medicamentele, săpunul, hârtia igienică, mâncarea – toate sunt puține, iar când aceste lucruri apar, sunt foarte scumpe.”

Autoritățile cubaneze au instituit recent un card de numerar cu care se pot cumpăra astfel de bunuri în magazinele bine aprovizionate, dar cardurile sunt emise doar pentru persoanele care au acces la valută străină.

„Dacă ai acest card, rudele îți pot trimite dolari din străinătate și poți trăi”, a spus Laura. „Dacă nu ai pe cineva care să-ți trimită dolari, rămâi flămând”.

Foametea s-a transformat într-un protest deschis la 11 iulie.

„Toți cei care s-au alăturat protestului și-au dat seama că au fost filmați”, a declarat Juan, care a fost acolo. „Guvernul a început să aresteze oamenii în casele lor”.

„Prieteni de-ai mei au fost bătuți și arestați. Alții și-au pierdut locurile de muncă”, a spus Pedro.

Juan s-a ascuns: „Le-am spus părinților mei că mă cuplez cu o prietenă.” Un prieten i-a cumpărat un bilet spre Rusia.

Planul său era să ajungă în Grecia, o oprire preferată pentru solicitanții de azil care vor să călătorească mai adânc în Europa, deoarece este membră a Spațiului Schengen, format din 26 de țări europene care au abolit controalele la frontieră.

Obiectivul final al lui Juan era Spania sau Italia, de asemenea membre Schengen.